A doua zi de Craciun ( 26 Decembrie)

,,Va vestesc o mare bucurie; astazi vi s-a nascut Mantuitorul,

                                Cristos Domnul nostru"  Lc. 2; 10/11

    Nasterea Mantuitorului nostru este moment de bucurie pentru toata omenirea, atat credinciosi, cat si necredinciosi. Pentru ultimi este prilejul asteptat de a mai avea inca un motiv de distractie si destrabalare, pentru ca ei nu stiu mai mult despre naşterea Domnului, decat ca este Craciun, prilejul lor de dezmat. Si, ceea ce este mai dureros ca nici macar nu doresc sa stie mai multe. Cu toate ca, in mintea unui om normal, atitudinea fata de Isus Cristos, fata de evenimentele mantuiri noastre, nu trebuie sa se reduca si nici nu se reduc doar la o simpla poveste petrecuta candva la Bethleem.

    Venirea lui Isus in lume a schimbat intreaga omenire, dand lumi o noua gandire, o noua infatisare, se modifica legile dupa care omenirea se misca, s-a inceput o noua numerotare a anilor vieti de pe pamant, etc.

    Ceea ce parea, pana atunci, ca este irevocabil pierdut, prin nasterea lui Isus primeste o noua dimensiune regenerabila plina de viata cea adevarata. Asa dupa cum ne spune Io. 3/16, Isus, a venit in lume pentru ca Dumnezeu Tatal a iubit si iubeste atat de mult lumea aceasta, pe care a creeat-o, dupa chipul si asemanarea sa, incat: ,,l-a dat pe Fiul sau unic nascut (lumi) ca, oricine va crede in el, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."

    Si el a venit pentru a ne invata calea binelui, calea adevarului, calea vieti adevarate, ca lumea sa nu mai orbecaiasca in intuneric: ,,poporul care umbla intru intuneric a vazut o lumina mare" Is. 9/1.

    Craciunul este bucuria revederi pentru ca, in aceste zile, familiile se reunesc pentru a petrece momentele nemuritoarei nopti a nasteri Mantuitorului, impreuna.

    Este timpul vizitelor si bucuriilor pe care le putem aduce, si trebuie sa le aducem, in calitate de crestini; batranilor, bolnavilor, neputinciosilor si tuturor care isi duc viata intr-o mare singuratate. Aceasta stare, de singuratate, este cea mai grea si cea mai dureroasa in viata unui om, de aceea Dumnezeu, vazandu-ne singuri si fara ajutor l-a trimis pe Fiul sau, Unul nascut, ca sa ne mangaie.

    Nimeni nu este exclus de la aceasta bucurie a lumi, nici pacatosul nici dreptul, nici batranul incercat de ani, nici tanarul plin de viata si vitalitate.

    Biserica a fost mereu in prima linie pe frontul caritati prin fii si fiicele sale: calugari, calugarite, diaconi, preoti si chiar mireni care au adus multa mangaiere sufletelor necajite si insetate de viata adevarata. Dar, pentru a reusi sa implinim in sufletul nostru aceasta minunata traire a nasteri lui Isus trebuie sa devenim, cu adevarat, un om nou in care: viata de rugaciune, implinirea indatoririlor noastre in familie si societate, alinarea durerilor celor necajiti, sa fie nu doar un deziderat, ci un fapt concret al vieti noastre, la care, cu dragoste va invit. Amin.