,,Cuvantul crucii, pentru cei ce pier,
este nebunie; iar pentru noi, cei care ne mantuim, este puterea lui
Dumnezeu." 1Cor. 1/18
Sfanta
cruce a devenit, prin moartea lui Isus Cristos pe ea, obiect de
veneratie crestina deoarece crestinul vede in ea; Patima Domnului si
sacrificiul Fiului lui Dumnezeu, pentru salvarea omeniri. Stie ca ea
reprezinta; taria credintei, Biserica si mantuirea. Fiind cel mai de
nadejde ajutor si sprijin al omului impotriva uneltirilor si al
lucrarilor diavolesti indreptate spre el. Aceasta sfanta Cruce nu este
numai semnul, dar este si locul de intalnire al omului cu Cristos, este
lemnul ingropari pacatelor noastre si izvorul vieti vesnice, dupa cum
spune si sfantul apostol Petru in epistola sa, cea dintai; 1P 2/24: ,,El
a purtat pacatele noastre, in trupul sau, pe lemn pentru noi, murind
fata de pacate, pentru ca noi sa traim spre indreptare." Crucea,
aceasta unealta de tortura si sperietoare pentru poporul fenician si
roman, prin Isus Cristos devine iubita, venerata, sfanta si dorita de
intreaga lume crestina.
Astazi, prin
aceasta sfanta Cruce, se binecuvinteaza orice lucrare si orice actiune
umana. Prin acest semn se incepe savarsirea sfintelor Taine, de catre
slujitori Bisericii, reprezentanti lui Isus, pana la cea de a doua
venire a sa.
Despre acest
altar, al mantuiri neamului omenesc, Tertulian (160 - 240) spune: ,,Inainte
si in timpul oricaror treburi omenesti, intrand si iesind...,in toate
lucrarile noastre, la fiecare pas si la fiecare fapta, noi ne insemnam
cu semnul sfintei Cruci." Acest semn il insoteste pe om din tanara
pruncie, fiind insemnat cu el la opt zile dupa nastere, primit in randul
poporului crestin, prin sfanta Taina a Botezului, sub acest semn
primeste sfanta Taina a Casatoriei si a procreeri, pentru ca, la umbra
acestui sfant lemn sa-i fie pus, spre vesnica odihna, trupul ostenit de
valurile vieti.
Crucea este si
simbolul exprimat de Isus pentru toate trairile si sentimentele omului,
de aceea in Mt. 16/24 ne aminteste: ,,Cine vrea sa vina dupa Mine,
sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-mi urmeze Mie !"
Urmarea lui Isus nu poate sa fie facuta de omul cuprins in mreaja
viciilor si a pacatelor lumesti, nici plin de ura si rautati, fiind
necesar ca, mai inainte de a lua aceasta hotarare ,,sa se lepede de
sine," de omul care a fost, plin de pacate si rautati, prin Taina
Spovezi, pentru ca astfel spalat, sa fie primit de Cristos.
Crucea, nu numai ca reprezinta Invierea lui Isus,
dar in aceeasi masura, semnifica si invierea noastra din pacat. Dupa
cum, cel ce se leapada de aceasta universala marturisire de credinta
(cinstirea sfintei Cruci) si nu se mai inchina la ea, se departeaza de
Dumnezeu, se departeaza de Biserica. Ori, ,,In afara Bisericii -
spune Ecleziastul - nu exista mantuire!"
Prin
semnul crucii, evrei au scapat din robia egipteana; cu ajutorul acestui
semn, facut de Moise, au trecut prin Marea Rosie ca pe uscat, dupa cum,
prin acest semn, Faraonul si armata lui s-au inecat. Datorita acestui
semn s-au oprit raurile de sange a martirilor si marturisitorilor
credintei in Cristos.
Crucea, la
care Isus Cristos face aluzie, chiar inainte de moartea sa, si despre
care ne spune sa o luam si cu care sa-l urmam, imbraca cel putin doua
forme:
a. Cruci exterioare: supararile,
necazurile, bolile, pierderile si pagubele, neplaceri familiare, jigniri
din partea rudeniilor sau al prietenilor, etc.;
b.
Cruci interioare care reprezinta lupta sufletului cu patimile
lui si, cu ale trupului in care locuieste.
Lupta
noastra cu aceste cruci poate sa fie mantuitoare, dar uneori si
datatoare de osanda ! Interesant este faptul ca, desi ii simtim durerea,
cu care ea ne apasa, tot nu incercam sa-i usuram greutatea, ramanand pe
mai departe, sub greutatea ei. Refuzam sa acceptam acea prima conditie
de usurare a crucii; ,,lepadarea de sine."
Fiecare
isi poarta crucea cum doreste, din aceasta cauza, de cele mai multe ori
nu este usoara si uneori chiar este anevoie de purtat dar, cu toate
acestea, nu fiecare om o priveste in lumina harului daruit de Isus
rastignit pe ea. Nu o pune in slujba lucrari mantuiri sale, nu o mai
accepta ca ajutor in apararea sa ci, mai degraba, acuzator al osandiri
sale. Si aceasta pentru ca avem o inexplicabila dusmanie fata de noi
insine ! Uitam sau neglijam, cu buna stiinta, realitatea umana si anume
ca viata crestina incepe, intotdeauna, cu Taiana Spovezi. Se continua
prin lupta cu aceste patimi (cruci interne si externe) si se incheie
prin rastignirea noastra alaturi sau nu, de Cristos ! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.