joi, 19 iulie 2012

Sfinti Petru si Pavel (29 iunie)

,,Tie iti voi da cheile imparatiei cerurilor." Mt. 16/18


Sarbatoarea celor doi mari si puternici stalpia ai Bisericii crestine este una dintre primele sarbatori ale Bisericii primare care s-a tinut chiar inainte de sarbatoarea Nasterii Domnului.
Textul Evangheliei de astazi cuprinde un pasaj din discutia lui Isus cu ucenicii sai cand ii intreaba, dupa ce auzise ca multa lume il compara cu diferiti profeti si prooroci ai Vechiului Testament: ,,Dar voi, cine spuneti ca sunt eu ?" Mt. 16/v15, la care Petru ii spune ca este Fiul lui Dumnezeu. Ocazie cu care Isus ii atrage atentia ca aceasta descoperire nu-i apartine, ci i-a fost facuta de catre Tatal, dar cu toate acestea, il face in mod nemijlocit ,,piatra de temelie" a Bisericii sale, incredintandu-i si cheile Bisericii universale (catolice) si inzestrandu-l cu puteri nebanuite: ,,orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri si, orice vei dezlega pe pamant, va fi dezlegat si in ceruri." Mt. 16/19.
Sfantul apostol Petru este originar din partile Galileei si unul dintre primi ucenici, chemati de Isus, sa-i devina marturisitori si, bineinteles, ucenic. Ca simplu pescar, fara scoala, si-a castigat existenta din pescuit, avand un contact permanent cu lumea materiala si deloc cu filozofia sau spiritualitatea. Ca urmare, preocuparea lui va fi indreptata mai mult spre latura materiala decat spre cea sufleteasca, de aceea, la un moment dat, chiar il intreaba pe Isus: ,,Iata, noi am lasat totul si ti-am urmat, deci, care va fi partea noastra ?!" Mt. 19/27.
Sfantul Petru se caracterizeaza ca avand un temperament coleric si vulcanic. Uneori chiar instabil in deciziile sale; scoate sabia si-i taie urechea lui Malhus in gradina Ghetsemani, lepadarea de Isus in curtea arhiereului, etc. Insa Isus nu pune pret pe aceste slabiciuni omenesti, ci pe inima darza a acestui om, care impulsionata de harul divin, prin sfantul Spirit, il va transforma si va deveni, dupa Invierea lui Isus, primul care face cunoscut numele lui in chiar mijlocul Ierusalimului, punand, astfel, bazele Bisericii primare prin cei trei mii de oameni botezati in noua credinta propovaduita de Petru. Si pentru meritele sale, dupa Inviere, Isus, il numeste pastorul oilor castigate cu propriul Sange; ,,Paste Mieluseii Mei ! Paste oile Mele !..." Io. 20/ 15 - 18. La fel, pentru a-l intari si mai mult in dificila misiune pe care i-a dat-o, ii spune ca s-a rugat Tatalui ceresc pentru el: ,, Simoane, Simoane, iata, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar eu m-am rugat pentru tine, ca sa nu scada credinta ta, iar cand te vei intoarce, intareste si pe fratii tai." Lc. 22/31 - 32. Isus a stiut planul pe care-l avea cu Petru, inca de la inceput, deoarece in prezenta ucenicilor ii sugereaza ca va fi piatra de temelie a Biserici sale si ii spune: ,, Tu esti Simon. De acum te vei numi Kepha." (piatra in greaca) Io. 1/43. Iar in Mt. 16/18 ii spune, la modul direct (si fara nici o posibilitate de interpretare): ,,Si eu iti spun...pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea si portile iadului nu o vor birui." Si, piatra credintei a ramas pana la moarte, in ziua de 29 iunie a anului 67, cand nemilosul persecutor al crestinilor, imparatul Nero, a ordonat sa fie rastignit, pentru credinta in Cristos, pe cruce cu capul in jos la cererea sa, deoarece nu se simtea vrednic de o moarte in aceeasi pozitie in care a murit Invatatorul sau.
Prin hotararea lui Isus, pe care ne-o spune sfantul evanghelist Matei in capitolul 16, versetul 18, amintit mai sus, sfantul apostol Petru este capul vazut al capului nevazut al Bisericii lui Cristos in lume, la fel cum au fost si vor fi papi care i-au urmat si-i vor mai urma pana la cea de a doua venire a lui Isus pe pamant. Si prin care se asigura unitatea Biserici.
Sfantul apostol Petru, inainte de a ajunge la Roma in inima imperiului, a predicat cuvantul lui Dumnezeu in: Galitia, Pont, Capadochia, Bitinia s.a. si bineinteles, Roma. De la el ne-au ramas sapte epistole prin care a lasat Bisericilor unde a predicat si noua, ideile propovaduirii sale despre vestea cea buna a impacarii omului cu Dumnezeu prin Fiul Sau, Isus Cristos.
Al doilea sfant al Biserici crestine pe care-l sarbatorim astazi este sfantul apostol Pavel, care nu l-a cunoscut personal pe Isus Cristos, precum sfantul Petru, ci numai ca Fiu al lui Dumnezeu, cand i se arata pe drumul Damascului, unde era trimis sa persecute crestini, si cand ii spune: ,,Saule, Saule, de ce ma prigonesti?!" Fapte 26/14. El s-a nascut la Tarsul Ciliciei si de la 15 ani a fost dat la scoala renumitului profesor Gamaliil pentru a deveni ,,rabi" al legii mozaice si unde, dand dovada de mare putere de asimilare, isi insuseste foarte bine Legea veche pe care, mai tarziu, o propaga in randul evreilor fiind si participant activ al celor care ii persecutau pe crestini. In acest sens amintesc faptul ca el era tanarul, despre care sfantul evanghelist Luca ne spune ca pazea hainele intaiului martir si arhidicacon Stefan, pe cand acesta era ucis cu pietre de catre evrei.
Dupa intalnirea cu Fiul lui Dumnezeu, acolo pe drumul Damascului, Saul pe atunci, ramane orb si nu i se vor deschide ochi decat dupa ce va fi botezat de catre Anania, episcopul Damascului. Dupa botez incep sa i se deschida, nu numai ochi trupului, dar si ochii sufletului prin care incepe sa vada si sa inteleaga adevarul descoperit de Dumnezeu poporului prin Fiul Sau Isus Cristos si devine unul dintre cei mai mari si neobositi apostoli ai lui Cristos, predicandu-l si intemeind biserici in toate locurile pe unde a dus cuvantul lui Isus, din Asia Mica si pana in Europa de est. Dealungul misiunii sale a intalnit umilinta, bataia, calomnia, inchisoarea si toate persecutiile indreptate spre marturisitori credintei in Cristos, dar el, asa dupa cum scrie : ,,Nu am tinut seama de nimic, nici nu am pus pret pe viata noastra, numai ca sa putem implini calea pe care am luat-o de la Domnul Isus, acela de a marturisi harul lui Dumnezeu." Fapte 20/24. Iar corintenilor: ,,Asa sa ne socoteasca pe noi, fiecare om, ca slujitori ai lui Cristos si iconomi ai tainelor lui Dumnezeu." 1 Cor. 4/v1. Si, nu numai ca a predicat dar a si facut ceea ce a predicat pentru ca a pus pret mai mare pe Cuvantul Vietii, decat pe propria sa viata.
De la sfantul apostol Pavel au ramas Biserici lui Cristos, paisprezece epistole in care gasim puternice lectii de credinta, jertfa si remedii spirituale de purificare a crestinului si a poporului nascut din jertfa lui Isus pe cruce.
Daca sfantul apostol Petru a asigurat si continua sa asigure, prin urmasi sai, papi de la Roma, unitatea Biserici, sfantul apostol Pavel este cel care, prin neobositul sau elan spiritual, cu care a propovaduit, a asigurat, pana la cea de a doua venire a lui Isus, catolicitatea Biserici, dupa cum ne rugam si in simbolul Credintei.
Sfantul apostol Pavel, moare in aceeasi zi si in acelasi an, 29 iunie 67, tot la Roma si tot din porunca aceluiasi tiran, imparatul Nero, care ordona decapitarea acestuia, ,,cinste" de care beneficiaza ca cetatean roman, si nu rastignirea, care era unealta morti pentru ceilalti cetateni ai imperiului.
Asadar, ziua de 29 iunie a fiecarui an are semnificatia celebrarii plecarii la Domnul a celor doi corifei ai Biserici lui Cristos, pe care l-au slujit cu darzenie si sacrificiu suprem, dar si celebrarea unicitatii si catolicitatii (universalitatii) Bisericii intemeiate de Isus pe piatra credintei, sfantul apostol Petru, ce este asigurata, incontinuare, de catre urmasii lui Petru, papi de la Roma.
Sfantul apostol Petru a pacatuit odata si pentru aceasta a plans toata viata sa, tu, care pacatuiesti tot timpul de ce nu plangi niciodata ?! Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.