Duminica dupa Nasterea Domnului

,Scoala-te, ia Pruncul si pe mama lui si fugi in Egipt" Mt. 2/13

  Din sfanta Evanghelie pe care am auzit-o astazi se desprinde adevarul ca Fiul lui Dumnezeu a devenit om si ca natura sa umana nu a diferit de natura noastra; ca prunc, a trebuit si el sa fie hranit si aparat. A indurat de mic nejunsurile acestei vieti. S-a nascut sarac intr-o pestera saraca din Bethleem. Irod cauta sa-l omoare de frica sa nu-i ia regatul. Prin mijlocirea profetiilor, suntem instiintati ca se va duce si se va ascunde in Egipt si ca va veni de acolo numai cand va fi chemat dupa cum spune Osia 11/1: ,,din Egipt il voi chema pe Fiul Meu." 

  Uciderea celor 14 000 de prunci printre care, se spune ca era si unul dintre copii lui Irod, nu i-a folosit acestuia la nimic deoarece nu dupa multa vreme a murit si el. Daca natura umana a lui Cristos a fost asemenea fiecaruia dintre noi, natura sa divina arata puterea dumnezeiri sale pe care o va demonstra mai tarziu in fata ucenicilor si ascultatorilor sai, prin lucruri si gesturi prin care cei de fata sunt convinsi ca numai de la Dumnezeu pot veni, precum: redarea vederi, iertarea pacatelor, demonizarea indracitilor si chiar invierea mortilor. 

  Evanghelia de astazi ne atrage atenia asupra necesitati de a asculta de glasul lui Dumnezeu, asa dupa cum si familia sfanta in care s-a nascut Isus a facut, fara cartire si fara impotrivire, indeplinind, astfel, toate profetiile care-l indicau pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu. 

  Familia sfanta este modelul de viata al fiecarei familii crestine, cu frica de Dumnezeu si credinta in Isus Cristos Mantuitorul omeniri. 

  Binecuvantarea lui Dumnezeu asupra unei familii vine numai daca in acea casa se face voia Domnului, rugaciuni si fapte crestinesti. Acolo unde lipseste binecuvantarea lui Dumnezeu peste casa, apar certurile, injuraturile, defraul si chiar moartea, de aceea Isus ne cere tuturor ca sa iertam greselile aproapelui si sa raspundem cu iubire nervilor si uri pe care unul din membri familiei noastre s-ar putea sa-i aiba la un moment dat. 

  Sigur ca, prin venirea sa in lume, Isus a sfintit familia lui Iosif, dar si aceasta familie si-a abandonat toate proiectele pentru a se supune planului divin de mantuirea a omenirii. Din exemplu sfintei familii trebuie sa retinem si dragostea parinteasca cu care trebuie sa ne inconjuram copii, pentru ca si ei cer si simt nevoia sa apartina iubirii parintesti. 

  Fiul lui Dumnezeu vine in lume in chip de prunc, in mijlocul poporului ales caruia ii fusese promis cu sute de ani inainte si, ajungand la anii propovaduiri, a indepliniri misiuni pentru care a fost trimis pe pamant: aceea de a ne face sa fim intelegatori, iertatori ai gresitilor nostri, a faptelor bune si a daruiri totale pentru binele aproapelui nostru, virtuti care constituie comoara nepretuita ce ne insoteste in vesnicie. Si, fiindca odata cu incheierea sarbatorilor sfintei Nasteri se incheie si anul, sa corelam gandurile noastre si reflectiile noastre facandu-ne un serios examen de constiinta asupra anului care se incheie, pentru ca nu stim daca, Stapanul zilelor noastre, in mila sa ne va mai rabda si anul care vine. Venim de la Dumnezeu si ne intoarcem la Dumnezeu in clipa in care nici nu gandim. In fata lui avand pret, nu numarul anilor ce ii traim aici pe pamant, nici ce rol mai mult sau mai putin stralucit am avut pe scara vieti, ci singurul lucru pretios in conceptul lui Dumnezeu este cum ne-am indeplinit rolul de asigurare a propriei noastre mantuiri. In prietenie sau in dusmanie cu Creatorul nostru! Amin.