Buna Vestire (25 martie)

  ,,Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac."

    Sfanta Evanghelie de astazi ne prezinta intalnirea cerului cu alesul lui Dumnezeu in persoana unei umile fecioare dintr-un orasel galilean, fara vreo semnificatie deosebita in istoria iudaica pana la aceasta data, - Nazaret. Aici, intr-o umila casuta, pe mica ferestruica intra Lumina lumi! In acea casuta are loc dialogul cerului cu pamantul prin care se anunta, intregii omeniri, incheierea celei de a doua Aliante intre Dumnezeu si, de asta data, cu intreaga omenire nu numai cu cei intai chemati ce refuza harul divin - poporul iudeu. Cuvantul lui Dumnezeu, adus de mesagerul cerului, ingerul Gavriil, asterne pacea nu numai in sufletul celei alese sa daruiasca trup omenesc lui Dumnezeu, dar si peste intreaga omenire.

    Prin acel: ,,Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau!" rostit de fecioara Maria, viata intregii omeniri si, implicit, a fiecarui om in parte s-a schimbat. Omul a invins pacatul. A invins moartea. A invins iadul si a dobandit fericirea si viata de veci.

    Sfanta Maria primeste, asadar, vestea cerului prin care este incunostintata ca a fost aleasa sa devina Maica lui Dumnezeu, modalitatea prin care se va intampla acest lucru, dar si aceea prin care a dobandit ,,plinatate de har," sunt mistere ale lui Dumnezeu. Si ca in aceasta plinatate Spiritul sfant o ,,va umbri" si va aduce in lume pe Fiul lui Dumnezeu ca sa devina ,,sacrificiul universal" al impacari lui Dumnezeu cu intreg neamul omenesc.

    Tot in aceasta pericopa evanghelica ni se prezinta si faptul ca, Dumnezeu, s-a ingrijit ca venirea Fiului Sau in lume sa fie facuta printr-o pregatire prealabila, asa cum se cuvine, a poporului, pentru intampinarea unui asemenea maret si sfant eveniment. In care sens sfantul evanghelist Luca impletind zamislirea cerului in pantecele Elisabetei, cu sase luni inainte de vestea cea mare a mantuiri adusa de ingerul Gavriil, Fecioarei Maria, scoate in evidenta hotararea Tatalui de unire a cerului cu pamantul prin Fiul sau Isus Cristos si de a arata ca: ,,La Dumnezeu, nimic nu este cu neputinta!" Lc. 1; 24/37.

    Primele cuvinte ale ,,mesagerului ceresc" sunt cele prin care o anunta pe Fecioara Maria ca este ,,plina de har" si faptul ca Domnul este cu ea pentru ca este ,,binecuvantata intre femei" iar, ceea ce se va naste din ea va fi Fiul lui Dumnezeu si ca, asa se va numi.

    Fecioara Maria este facuta, asa dupa cum remarca un frate, maternitatea divina, calitate unica si nerepetabila in istoria intregii omeniri. La aceasta lucrare dumnezeeasca a Intrupari a participat sfanta Treime: Tatal, Spiritul sfant si Fiul lui Dumnezeu care au conlucrat la procesul maret de iertare si mantuire a neamului omenesc.

    Fara ,,disponibilitatea" Fecioarei Maria de a participa la acest plan maret dumnezeesc, fara mila si iertarea lui Dumnezeu si fara Jertfa, cea de Mare Pret a Fiului lui Dumnezeu, neamul omenesc ramanea, incontinuare, sub blestemul castigat de Eva, stramoasa noastra. Dumnezeu, inca de la izgonirea protoparintilor nostri din Gradina Edenului a promis ca, daca prin femeie a venit pacatul in om, facandu-l sa cada din har, tot femeia, atunci cand va veni timpul, va aduce un Rascumparator care sa ,,zdrobeasca capul sarpelui", adica sa nimiceasca puterea diavolului. Si, daca Eva a fost blestemata si pedepsita, impreuna cu Adam, pentru neascultare, Noua Eva - Maria - este ridicata la rangul de ,,binecuvantata intre femei" si ,,plina de har".

    Fecioara Maria devenind, astfel, veriga importanta ce leaga planul lui Dumnezeu cu dorinta si speranta intregii omeniri care strabate, ca un fir rosu, intreg Vechiul Testament. Cu toate ca, aceasta sarbatoare cade, de regula, in timpul Postului Mare - al Pastilor, cand intreaga crestinatate este in contemplatia cuprinsa de evenimentele Patimilor lui Isus, ea ramane, totusi, o sarbatoare a bucuriei pentru ca in aceasta zi vine din cer Cuvantul mantuiri ca sa se faca om si sa salveze intregul neam omenesc.

    In aceasta zi se implineste promisiunea lui Dumnezeu de salvare a acestui neam. Data fixa a acestei sarbatori, aproape de echinoctiul de primavara, pastreaza realitatea sensului anului liturgic, fiindca, Nasterea lui Isus este tocmita, tot printr-o data fixa, la noua luni dupa acest eveniment. Este ca o reproducere anuala a Creatiei, pentru ca: ,,dupa cum soarele, inainte de a-si arunca razele sale pe pamant, lumineaza, cu lumina sa, de departe, cea mai mare parte a pamantului, tot asa si Cristos, cand a rasarit in pantecele Fecioarei, a luminat, inainte de a se naste, intreaga lume!" Amin.