Duminica a VII dupa Pasti a sfintilor parinti de la Niceea

,,Eu am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut" Io. 17/13

    In aceasta Duminica sarbatorim doua importante evenimente ale Biserici:
         1. Incredintarea ucenicilor de catre Isus, Tatalui si rugaciunea sa pentru ei;
        2. Primul Conciliu ecumenic din anul 325 de la Niceea.

    I  Evanghelia din aceasta Duminica, asa dupa cum am aratat mai sus, ne prezinta rugaciunea de incredintare a ucenicilor lui Dumnezeu Tatal, facuta de Isus Cristos, prin care cere sa-i pazeasca in dificila misiune pe care le-a incredintat-o. Aceea de a raspandi Cuvantul si Vestea Buna printre popoarele pagane, intr-o lume ostila, dar si in urechile iudeilor, refractari la aceasta binecuvantare lumeasca.

    Rugaciunea lui Isus cuprinde nu numai pe ucenicii sai, ,,alesi din lume" dar si pe toti ,,cei care vor crede in mine prin cuvantul lor" Io. 17/1, adica noi, generatiile viitoare. Deoarece, asa dupa cum si-a trimis Isus ucenicii in lume si cu acelasi scop, suntem trimisi si noi sa fim martori Celui Inviat, sa aratam oamenilor iubirea fata de Tatal, dar si conlucrarea noastra cu Spiritul Sfant, pe care apostoli l-au asteptat si pe care l-au primit la sfintele Rusalii.

    Ucenicii, inainte de Rusalii, s-au adunat impreuna si s-au rugat lui Isus si Tatalui convinsi fiind ca prin rugaciune, se realizeaza acea comuniune cu Dumnezeu, necesara in drumul mantuiri noastre. Si tot prin rugaciune, ne asigura Isus, se realizeaza cunoasterea Tatalui, care este in Isus si impreuna lucratori la intemeierea lumi. Astfel vedem ca ucenicii nu intreprind nici o actiune fara rugaciune, stiind de la Invatatorul lor ca fara rugaciune si fara credinta, nu poti ajunge in har.

    Invatatura pe care trebuie sa ne-o insusim si noi, pentru ca nu este suficient sa te declari credincios si faptele sa te arate altfel decat ca un urmas adevarat al lui Cristos. La fel, nu poti sa fii preot cu fapte necurate, diavolesti, dupa cum, din nefericire, se intampla si pe care mas media le difuzeaza.

    Dar, sa revin.

    Numai in starea de rugaciune omul se intalneste, atat cu el insusi, cat si cu Creatorul sau fara de care acesta nu poate sa faca nimic, fiind o fiinta pierduta si deznadajduita in Univers.

    Omul trebuie sa interactioneze, sa traiasca impreuna si sa se roage impreuna, pentru ca, spune Isus: ,,acolo unde sunt doi sau trei adunati in numele meu si eu sunt cu ei."  Iar, cea mai mare si mai puternica rugaciune, in comuniune, de pe pamant este Sfanta Liturghie, la care tot omul este chemat si de la care nu ar trebui sa lipseasca nici un crestin.

    O rugaciune sincera, curata si smerita ne transforma, ne face mai buni, mai darnici, mai umili, mai smeriti, mai rabdatori. Daca, insa, rugaciunea nu ne transforma  inseamna ca ,,avem o problema" nu numai ,,pe orizontala" dar si pe ,,verticala !" Problema care necesita o rezolvare urgenta si ale carei ,,solutii" incep cu sfanta Taina a Spovezi. Locul in care se trateaza toate ranile spirituale care, apoi, sunt ,,pansate" prin sfanta Impartasanie.

    II   Tot astazi, in a VII a Duminica dupa Pasti, Biserica sarbatoreste primul Sinod ecumenic al lumi crestine, care s-a tinut la Niceea in anul 325. Sinod initiat, deschis si sponzorizat de catre Imparatul Constantin cel Mare si mama sa Elena si care a tinut o vara intreaga. Scopul acestui Sinod a fost de a stopa ruptura ce ameninta Biserica lui Cristos prin invataturile raspandite de Arie, un preot din Alexandria Egiptului, foarte mandru si increzut, bun predicator si orator, care invata ca Isus nu este de o fiinta cu Tatal, ci doar o creatura superioara. Erezie care s-a raspandit cu mare repeziciune si ameninta, asa dupa cum am mai spus, ruptura Biserici in intreg Imperiul roman.

    Aici in vara anului 325 s-au adunat ierarhi din intreaga lume crestina - parinti ai Biserici - si o delegatie a papei Silvestru I pentru ca, la acea vreme, nu exista Biserica Ortodoxa. Toata Biserica era universala (catolica) unita si nedespartita, precum camasa lui Cristos cu care este asemanata.

    La acest Sinod s-au luat urmatoarele hotarari: anatema pentru Arie si excomunicare din Biserica; cele trei persoane; Tatal, Fiul si Spiritul Sfant sunt ,,de o fiinta si nedespartita Treime"; s-au alcatuit primele sapte articole ale Crezului (celelalte 5 s-au adaugat la cel de al doilea Sinod din anul 381).

    Ceea ce nu a reusit Arie, la inceputul secolului al III lea, a reusit Mihail Celularie si generalul Fotie in anul 1054, despre care parintele, de pioasa memorie, Ilie Cleopa intr-o predica pentru aceasta sarbatoare scrie: ,,Cu toate ca ereticul Arie, cel mai mare eretic din lumea crestina, ca si eresul sau, au disparut, dealungul secolelor Biserica lui Cristos a fost lovita mereu de noi secte si erezii, unele mai periculoase decat altele. Cea mai grea dezbinare a Bisericii crestine (!) a fost in anul 1054, cand a avut loc Marea Schisma (ruptura) intre Rasarit si Apus luand, astfel, nastere (sic !) doua biserici separate: cea Ortodoxa, cu centrul la Constantinopol si cea Romano Catolica, cu centrul la Vatican (Roma). La randul ei, Biserica Catolica a mai fost lovita de doua eresuri si sciziuni. Este vorba de eresul lui Luther, al doilea Arie si de cel al lui Calvin din secolul al XVI lea, urmat, dupa aproape un secol, de schisma anglicana din secolul al XVII lea."

    Cu toate acestea, atat sfintia sa, chiar si in aceeasi predica, cat si aproape toti clerici ortodocsi, vorbesc de: credinta ortodoxa, invataturi ortodoxe si chiar Biserica ortodoxa inainte de marea Schisma de la 1054, folosind, intentionat, intelesul cuvintelor ,,bun crestin" (care in greaca se traduce prin ,,ortodox") asociat cu cuvantul biserica din limba romana. Oare aceasta nu este o manipulare murdara si ordinara a Bisericii Ortodoxe pentru proprii credinciosi pe care nu-i considera a fi in masura sa inteleaga adevarul istoric si religios ?!

Un eres, ca si cel al lui Arie ? Si iata cine a rupt pentru prima oara si a peticit ,,camasa lui Cristos !" Acesti ,,arieni" (a se citi : luterani, calvini, unitarieni, toate sectele si ortodocsi) dealungul istoriei s-au inmultit necontenit manipuland multimea de credinciosi si mutiland adevarul lasat de Dumnezeu, dupa propriul lor plac si dupa propriile lor scopuri, diavolesti, facand tot atatea rani in Trupul lui Isus si pe care din cauza ambitiilor lor satanice refuza sa le inchida.

    Inchei tot cu un citat din aceeasi predica al aceluiasi cuvios parinte Ilie Cleopa despre modul in care Arie a fost pedepsit de catre Dumnezeu pentru incercarea s-a de a ,,rupe camasa lui Cristos": ,, De aceea a fost greu pedepsit de Dumnezeu, incat i s-au varsat maruntaiele si a murit cumplit, spre vesnica osanda, in gheena iadului." ( sic!)

    Sa ne rugam ca Dumnezeu sa nu lase nepedepsiti pe nici unul dintre cei care au rupt si care continua sa rupa ,,camasa lui Cristos." Amin.