In
parabola Evangheliei de astazi, Isus, ne prezinta modul in care
Dumnezeu interactioneaza cu omul, creatura sa cea mai de pret.
Nu cred ca mai este
nevoie a explica cine este Stapanul viei si nici lucratori carora le-a
fost incredintata via. Acestea sunt Dumnezeu, stapanul si Creatorul
tuturor, respectiv poporul lui Israel.
Din citirea acestui fragment evanghelic cu luare aminte
putem observa ca, Dumnezeu, inainte de a darui vreo responsabilitate
omului, se ingrijeste ca acesta sa aiba la indemana toate mijloacele
necesare indepliniri acesteia.
Mai intai este pusa grija Domnului: ,,...un
proprietar care a plantat o vie pe care a inconjurat-o cu gard, a sapat
in jurul ei un sant si a construit in mijlocul sau un turn de
supraveghere. Dupa care a dat-o in arenda unor viticultori si a plecat
in calatorie." (v.33). Cu alte cuvinte dupa ce omul a fost dotat cu
toate cele necesare inclusiv cu increderea ca se va achita cu bine de
sarcina primita, dupa care Stapanul pleaca.
Din nefericire acesta nu face,
intotdeauna, ceea ce trebuie si mai mult se aliaza cu diavolul si se
umple de pacate despartindu-l de Dumnezeu. Dar, cu toate acestea,
Stapanul nostru are rabdare cu omul si incearca indreptarea sa
trimitandu-i profeti si prooroci care sa-l readuca la calea cea dreapta a
lui Dumnezeu. Israelienilor le este trimis chiar Unicul sau Fiu pentru a
aduce confirmare omului ca desi a pacatuit, Dumnezeu nu l-a lepadat de
la fata sa, acordandu-i inca o sansa de indreptare. Daca el o va rata si
pe aceasta la fel dupa cum au facut viticultori, il asteapta judecata
si chiar moartea ! In timp ce privilegiile acordate acestora se vor
transfera altora mai promitatori
Daca
cele aratate in aceasta parabola isi au radacina in ceea ce a facut
poporul ales cu proorocii si profeti trimisi sa-l salveze si ceea ce
avea sa faca, acest popor, Fiului lui Dumnezeu, nu peste multa vreme,
aceasta devine profetia propriului Sau destin, in timp ce actul
de acuzare adus conducatorilor iudei dealungul istoriei este stigmatul
de calai a lui Isus.
In drama condamnari la
moarte a lui Isus, de catre mai mari religiosi iudei, se poate observa
raportul dintre Dumnezeu - Tatal cu poporul lui Israel, pe care Biblia
il marturiseste de la un capat la altul: neintelegerea vointei divine;
infidelitatea acestuia fata de Dumnezeu; refuzul si chiar persecutatrea
si moartea proorocilor si profetilor trimisi lor.
Cu toate acestea planul lui Dumnezeu merge inainte chiar si
cu aceasta oponenta a lui Israel, pentru ca: ,,Piatra pe care au
aruncat-o zidari a ajuns in capul unghiului!" (v42).
Isus condamnat si rastignit devine
fundament si temelie pentru un nou inceput al noilor ,,viticultori" al
unui nou popor nascut din coasta sangeranda de pe cruce, care trebuie sa
lucreze in asa fel ,,via" Domnului incat aceasta sa poata darui
struguri dulci si placuti Stapanului ei.
Asadar, fiecare dintre noi, cei botezati in Cristos, suntem
datori a traduce in viata de zi cu zi, valorile imparatiei lui
Dumnezeu, adica: tot ceea ce este adevar; curatenia sufleteasca;
dreptatea; cinstea si iubirea frateasca. Dar vedem cu durere ca nici noi
nu ne indeplinim asa cum se cuvine datoria de crestin, deoarece
uitandu-ne in jurul nostru, in societatea in care traim si comunitatea
in care locuim, vom vedea ca multi dintre cei care frecventeaza astazi
bisericile (indiferent de confesiune) nu vin cu gandul si dorinta de a
se lasa transformati, de a li se modela modul de viata dupa invatatura
lui Isus, ci vin, fie din obisnuinta (ceea ce nici nu ar fi atat de
rau), fie din datoria pe care o au fata de Biserica, fie pentru ca vad
si pe alti mergand la Biserica, fie chiar din frica sau rusine fata de
concitadini. Si astfel, dupa cum vin, asa si pleaca !
Nimic din ceea ce trebuia sa ramana in
sufletul lor nu a ramas si inima le este la fel de saraca.
Dumnezeu asteapta, dar asteptarea sa
este, cu regularitate, inselata !
Dumnezeu
ne ofera iubire, dar pentru aceasta primeste tradare !
Dumnezeu ne cheama, mereu, prin Spiritul sfant, dar tot mereu
primeste refuz !
Haideti,
iubiti mei, sa ne rugam de azi inainte pentru intelepciunea si curajul
de a nu abuza niciodata de privilegiile primte de la Dumnezeu, ci sa
folosim aceste daruri pentru a oferi Domnului rodul asteptat de la noi.
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.