,,Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa; una cazut langa drum si s-a calcat..., pe alta pasarile cerului au mancat-o..." Lc 8/5
Fiecare
cuvant din Sfanta Scriptura, in general si din Sfanta Evanghelie in
special, este o samanta care rodeste sau nu, depinde de ogorul in care
ea a cazut dar si de modul in care este ingrijita udata si sapata pentru
a-si putea da rodul. La fel si Isus, in aceasta parabola din Evanghelia
pe care am ascultat-o astazi, accentul este pus tocmai pe ogorul in
care seminta cade. Pentru ca, seminta, sa poata germina, ogorul trebuie
sa fie unul bun, in caz contrar ea poate ajunge in multe locuri in care
nu aduce rod si se pierde. Isus spune ca: 1. O samanta a cazut langa drum
incat nu a avut pamant unde sa intre pentru ca drumul este batatorit si
de acolo au luat-o pasarile si au mancat-o. La fel ca omul care aude
cuvantul dar nu-l poate pastra in inima sa deoarece aceasta inima este
ocupata cu alte griji care nu sunt hrana pentru suflet, cum ar fi;
mandria, lipsa rugaciunii, refuzul sfintelor sacramente, etc. si la care
omul le da o mai mare importanta decat sufletului. 2. Alta seminta a
cazut pe piatra incat nu a avut
unde sa-si dezvolte radacini pentru a rodi. La fel ca omul care, auzind
cuvantl lui Dumnezeu, il primesc cu mare bucurie, dar neavand radacina
(nefiind pregatiti) la prima ocazie se leapada de acest cuvant. Acesti
oameni continua sa traiasca cu sentimente de ura, invidie si dusmanie in
neajunsurile lor. 3. O alta parte a semnitei a cazut intre spini
si din cauza desisiului nu poate sa se dezvolte. La fel ca oamenii care
ar putea sa primeasca acest cuvant si chiar sa aiba posibilitatea de
a-l inmulti, insa alte preocupari lumesti nu-l lasa sa primeasca acest
cuvant. Asa dupa cum un mare numar de idei bune si chiar actiuni
laudabile, se opresc inainte de a se dezvolta. 4. Numai cea de a patra
parte a semintei cade in pamantul bun
unde poate sa aduca roada multa. Adica acolo unde exista rugaciune
multa, fapte bune si indurare, exista si Dumnezeu. Iar acolo unde este
Dumnezeu exista si roada insutita. Dupa ce spune aceste exemple cu voce
ridicata subliniaza: ,,cine are urechi de auzit sa auda!" Cu alte
cuvinte cine doreste sa-si intareasca credinta sa se apropie de Dumnezeu
sa-si ia apa si hrana din invataturile sale si sa-si pliveasca inima de
rautate, mandrie, dusmanie, razbunare, clevetiri si alte asemenea
care-l trag inapoi, punand in locul acestora; rugaciunea, smerenia si
faptele cele bune, virtutile, pe care le poate lua cu el si in vesnicie.
Din nefericire si noi, cu toate ca venim la Biserica, nu incercam sa
fim ogorul cel bun si afanat in care cuvantul Domnului sa poata intra si
sa-si faca rodul bine meritat. Si in acest fel se pot explica marile
esecuri si neinpliniri ale multor familii crestine. O alta neimplinire a
acestei lumi este si cea prezisa de catre sfantul apostol Ioan in 1Io.
4/1: ,,multi prooroci mincinosi au iesit in lume..."
Intradevar, in aceste zile multi se considera autentici lucratori in
tarina Domnului, numai ca nu toti invata ceea ce Dumnezeu ne-a transmis
prin sfintii apostoli si sfintii parinti ai Bisericii dealungul
veacurilor, ci dau o interpretare, divinelor invataturi, in functie de
interesele pe care acestea o urmaresc. Si ceea ce este si mai grav este
faptul ca acesti ,,prooroci mincinosi" nu duc lipsa de adepti care sa-i
urmeze. Frate crestine, daca mintea ta nu ia aminte la cuvantul lui
Dumnezeu din sfanta Evanghelie, predica preotului si nu incearca sa
inteleaga cele auzite, atunci este asemenea drumului
din pilda acestei Evanghelii. Iar daca ai venit sa asculti cuvantul lui
Dumnezeu, nu cu scopul indreptarii naravurilor tale rele si nici spre
folosul sufletului tau, ci numai pentru a pandi stiinta preotului si
priceperea sa oratorica. Sau numai sa vezi cine mai vine la biserica,
chiar daca vei lua aminte si, poate vei reusi sa si intelegi cele
auzite, esti doar piatra,
fiindca inima ta nu are si aplicare spre ascultarea cuvantului
evanghelic. Daca auzi cuvantul lui Dumnezeu si ai dorinta si vointa de
indreptare, insa iesind afara din Biserica, in loc sa meditezi la cele
abia auzite, te afunzi imediat in placerile lumesti si te ineci in
placerile trupului, esti ca pamantul plin de maracini (spinos).
Si astfel, cuvantul lui Dumnezeu, devine fara de rod in tine. Insa,
daca auzind cuvantul lui Dumnezeu, gandul tau este drept, luarea aminte
mare, evlavia multa si intelegandu-l te gandesti, deseori la el,
incercand sa-l transpui mereu in viata acesta-ti va fi folositor si va
face rod insutit de fapte bune, precum samanta cea cazuta in ogorul bun.
Prin urmare, cand veniti la sfanta Biserica, sa ascultati cuvantul lui
Dumnezeu, sa nu fiti: nici drum, nici piatra si nici maracinis, ci sa
faceti in asa fel ca inima voastra sa fie pamantul bun si curat, stiind
ca Dumnezeu, care a facut pe om liber, milostiv fiind, vrea ca toti
oameni sa se mantuiasca, dar fiind drept, pe nimeni nu obliga, ci doar
cheama si indeamna. Iar mijlocul prin care face acest lucru este tocmai
semanarea cuvantului sau, prin misiunea incredintata preotilor sai. De
aceea, pana in vremurile noastre, acest cuvant are puterea de a intoarce
pe cei rataciti, de a indrepta pe cei pacatosi si de ai intari pe cei
ce cred cu adevarat in el. Amin.
marți, 17 iulie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.