,,Si,
voi parintilor, cresteti-va copii in mustrarea si invatatura Domnului."
Ef. 6/4
Sfanta Evanghelie de
astazi ne istoriseste necazul si durerea unui parinte pentru boala de
care sufera copilul sau. Patima grea pentru copil, suferinta amara
pentru parinti !
Suntem
siguri ca de cand parinti au cunoscut suferinta copilului au incercat
multe metode de vindecare, dar se pare ca toate au dat gres, inclusiv
incercarea de vindecare a apostolilor, care la fel, nu si-a atins tinta.
In aceste conditii auzind ca Isus este in tinutul lor, tatal copilului
vine hotarat si-l roaga, cu lacrimi in ochi sa-i vindece copilul. Isus
ii pune: ,,Aduceti-l la mine!" Mt. 17/17.
Acesta chemare, adresata tatalui, este o
chemare adresata tuturor parintilor de a-si aduce copii la Isus fiind
vorba, in fapt, de datoria parintilor crestini de a se ocupa de educatia
religioasa a copiilor lor.
A creste copiii, avand grija numai de dezvoltarea
lor trupeasca, hrana si ocrotire este un atribut de care si animalele se
achita, si inca cu mare ravna, chiar daca ele sunt lipsite de
inteligenta.
A-i
trimite la scoala si a le asigura o cariera frumoasa si un trai fericit
este specifica tuturor parintilor, inclusiv paganilor.
Dar a oferi copiilor invatatura lui
Dumnezeu si a-i face sa cunoasca dragostea cu care Dumnezeu ii
inconjoara, prin Spiritul sfant, sunt calitati specifice numai unor
parinti evlaviosi si buni crestini care sunt interesati si de linistea
lor la batranete. De aceea si sfantul apostol Pavel in epistola catre
efeseni le cere parintilor: ,,Si, voi parintilor, cresteti-va copii
in mustrarea si invatatura Domnului" Ef. 6/4. O astfel de educatie
oferita copiilor nostri este mladita altoita pe trupul tainic al lui
Cristos, data in grija parintilor ca sa se dezvolte frumos, sa aduca
roade si sa devina umbra deasa si racoroasa la care parinti, ajunsi la
ani batranetilor, sa-si gaseasca linistea si implinirea.
Educatia religoasa in familie este garantia puteri si a cinstei pentru ca, samanta credintei, asezata de timpuriu in sufletul copilului, formeaza radacini adanci si sanantoase care raman toata viata in omul de mai tarziu ca izvor al tuturor virtutilor si faptelor bune.
Educatia religoasa in familie este garantia puteri si a cinstei pentru ca, samanta credintei, asezata de timpuriu in sufletul copilului, formeaza radacini adanci si sanantoase care raman toata viata in omul de mai tarziu ca izvor al tuturor virtutilor si faptelor bune.
Din
nefericire, astazi, majoritatea parintilor nu dau nici o atentie chemari
lui Isus. Aduc pe lume copii de care se ingrijesc sa aiba lucrurile
materiale din belsug, in timp ce la formarea caracterelor lor morale, al
sufletelor, nu le pasa si-i lasa sa creasca asemeni plantelor
salbatice, pe care nimeni nu le cultiva si nu le ingrijeste.
Pe acesti parinti
rai, sfanta Scriptura (Iezechel 13/19) ii numeste criminali care ,,ucid sufletele care nu ar trebui sa moara."
Cresterea rea din casa parinteasca,
este izvorul otravit care umple pamantul de ticalosi si iadul de
osanditi.
Tatal din Evanghelia
de astazi face parte dintre parinti buni, care au pe primul plan grija
de copii lor, aparandu-i de toate uneltirile diavolesti ale acestei
lumi. Copilul lunatic este stapanit de un diavol care-l necajeste si-l
munceste neancetat pentru a-l distruge si fizic nu numai psihic.
Stiti care este
leacul impotriva diavolului ?! Credinta.
Credinta este arma
biruintei asupra diavolilor dar si asupra tentatiilor vicioase a intregi
lumi. Si dupa cum un crestin bun stie, credinta se dobandeste prin
rugaciune, respectarea invataturilor dumnezeesti, insotite de post si de
fapte bune fara o credinta puternica in Dumnezeu nimeni nu se vindeca
si nu dobandeste mantuirea. Iar pentru ca rugaciunea noastra sa fie bine
primita trebuie sa fie insotita de post si de abstinenta.
Cand vorbim aici de post nu ne referim
numai la oprirea guri de la anumite mancaruri de carne si cu un mare
prisos de energie, ci si la abtinerea de la toate pacatele care se fac
cu limba, cu trupul si chiar la cele cu gandul ce se fac cu voia sau
fara de voia noastra.
Astazi, mai mult ca oricand, poate este nevoie de
post si abstinenta deoarece diavolul a pus stapanire pe viata omului si
se manifesta in mod vadit prin: betie, desfrau, lipsa credintei si a
participari la biserica, egoism, crime, avorturi si altele de acest fel.
De aceea sfanta Biserica pune duminica de duminica, in fata omului,
exemple dupa exemple in care diavolul lucreaza si pune stapanire pe
aceasta creatura supusa tuturor tentatiilor lipsita de credinta, fara o
invatatura sanatoasa despre Dumnezeu si despre importanta pastrari
curate a sufletului nemuritor din om. Invatandu-ne, totodata, si modul
in care omul poate interveni pentru a ucide diavolul din el fie prin
propriile forte, fie cu ajutorul oamenilor lui Dumnezeu, preoti care se
roaga, neancetat, cu nume sau fara de nume, pentru toti cei incredintati
lor, de Dumnezeu. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.