In evanghelia de astazi, Isus, ne prezinta modelul de rugaciune a doi oameni care merg in Sinagoga sa se roage :
Fariseul este omul cu o pozitie privilegiata,
respectat si perceput de catre intreaga societate ca fiind si o persoana
foarte pioasa. Calitati pe care, face tot posibilul sa si le afiseze.
Vamesul este omul care, prin slujba sa, este perceput
de societate ca un pacatos notoriu, un jecmanitor, pentru ca odata cu
strangerea darilor pentru imparat, isi facea si el parte. Din aceasta
cauza nu avea prieteni, lumea il ocolea si-l considera tradator de tara.
Urmarindu-le
rugaciunea vom constata ca inima lor este diametrala opusa cu perceptia
lor de societate si ca lumea, in general, percepe ceea ce omul vrea sa-i
ofere, fiind judecat dupa aspectele sale externe. Ceea ce este normal
neavand posibilitatea a ajunge la gandurile si sufletul aproapelui
nostru.
Fariseul si in
Sinagoga se afiseaza intr-un loc unde sa poata fi vazut de oameni
incercand, si prin aceasta pozitie, sa-si intareasca perceptia si chiar
sa-si construiasca una si mai buna incat cei care-l privesc sa-l admire
si mai mult. Iar daca auzim modul cum acesta se roaga vom vedea ca, desi
incepe bine,: ,,Doamne, iti multumesc..." continuarea este cu
totul altceva, de parca ar vrea sa-l pacaleasca pe Dumnezeu, la fel cum
ii poate pacali si pe oameni cu care vine in contact. El nu se roaga ci
mai degraba se lauda cat este el de drept, de cinstit, scotandu-si in
evidenta doar acele calitati care-l avantajeaza, chiar acuzandul pe
vames ca este hot si pacatos.
Dar inainte de a asculta si rugaciunea celuilalt
personaj al Evangheliei sa amintim aici ca, rugaciunea omului, trebuie
sa contina trei aspecte si anume:
1. Rugaciunea de marire prin care omul
lauda pe Dumnezeu pentru ca l-a creeat si pentru ca ii descopera mereu
frumusetile a inca unei zile binecuvantate;
2. Rugaciunea de multumire pentru
tot ceea ce ne-a dat si ne da, noua si familiei noastre: sanatate,
pace, liniste sufleteasca, intelepciune si ajutor in tot ceea ce facem;
3. Rugaciunea de cerere
prin care se cere pentru noi si pentru cei cuprinsi in rugaciunile
noastre, hrana spirituala pentru suflet si sanatate pentru trup.
Si acum dupa ce stim
ce trebuie sa contina rugaciunea, sa vedem cum este rugaciunea
,,pacatosului notoriu" cum l-a numit cineva. Acesta se aseaza in
Sinagoga la un loc mai retras, ca sa nu fie vazut de prea multa lume si
cu lacrimi in ochi, batandu-si pieptul, se adreseaza lui Dumnezeu cu
smerenie si cere sa fie iertat pentru pacatele pe care le-a facut,
considerandu-se pe sine cel mai mare pacatos.
Acest vames procedeaza dupa cum ne
spune si Issac Sirul cand se refera la dreptatea si mila lui Dumnezeu: ,,Nu
spune niciodata ca Dumnezeu este drept. Daca el ar fi drept cu tine,
atunci tu ai fi in iad! Bazeaza-te doar pe mila lui Dumnezeu, care este
iubire si iertare" asa dupa cum ne cere si noua sa fim cu aproapele
nostru, prieten sau dusman.
Si, iata cum, prin atitudinea celor doi, fata de ei
insisi si implicit fata de Dumnezeu, unul a primit usurare iar altul
osanda.
De aceea rugaciunea
noastra trebuie sa fie smerita si sincera
pentru ca prin ea avem minunatul prilej de a sta de vorba cu Creatorul
nostru, care ne stie asa cum suntem, nu asa cum vrem noi sa parem.
Fariseul nu numai ca
nu s-a rugat dar si-a facut si mai mari pacate prin mandria si laudele
sale. Dupa cum mandria este inceputul tuturor pacatelor, asa smerenia
este mama tuturor virtutilor si cea mai sigura cale a omului spre
mantuire. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.