A treia zi de Pasti

Invierea lui Isus Cristos este cel mai mare si mai important eveniment relegios, istoric si social din istoria omeniri pentru ca aceasta minune dumnezeeasca a dat nastere unui popor nou - crestinismul - prin care se va schimba lumea din temelii.

    Crestinismul, pe plan religios, este de fapt Noua Alianta incheiata intre Dumnezeu si, de asta data, cu toata omenirea, ,,semnata" cu sangele lui Cristos, scurs pe sfanta Cruce, si ,,pecetluita" prin Invierea sa cea minunata si proorocita cu sute de ani in urma de trimisii lui Dumnezeu Tatal.

    Sfantul evanghelist Luca, in Evanghelia de astazi, ne prezinta un pasaj din activitatea lui Isus dupa Invierea sa glorioasa, pentru ca, noi, urmasi acelor evenimente sa fim constienti de faptul ca nasterea noastra are la baza iubirea lui Dumnezeu si dorinta lui de a ne readuce in stadiul in care omul a fost creeat si a trait inainte de a cadea in pacat.

    Evanghelia de astazi ni-l prezinta pe Isus inviat sub o forma in care si noi vom invia atunci cand ne vom prezenta in fata Marelui Judecator, la cea de a doua venire. Pentru ca invierea lui Isus nu trebuie inteleasa ca fiind o revenire si reincarnare in trupul avut inainte de moarte pentru ca aceasta ar insemna ca ar muri din nou, mai devreme sau mai tarziu si nu s-ar realiza minunea vieti de veci, a vieti perpetue in care noi, crestini, credem tocmai datorita Invieri lui Isus si a invierilor pe care el le-a realizat dealungul vieti publice. Asadar Isus a intrat intr-o altfel de existenta, care este descoperita numai celor alesi ai lui Dumnezeu, in care nu exista nimic din limitele de spatiu si timp ale acestei lumi. Isus traieste, dupa inviere, la fel cum a trait inainte de Intrupare si este mereu prezent printre noi, chiar daca cu ochii trupesti nu-l vedem, dar pe care-l ,,vedem", daca vrem, cu ,,ochii" minti si a sufletului.

    Sfantul evanghelist Luca in pericopa Evangheliei de astazi face doua referiri la acest mod de a-l ,,vedea" pe Isus. Prima referire este cea cu privire la faptul ca desi Isus mergea alaturi de Cleopa si insotitorul sau pe drumul spre Emaus, acestea nu l-au vazut pana cand Isus a vrut sa li se descopere. Si cel de a-l doilea moment este cel in care este cunoscut numai la frangerea si binecuvantarea paini.

    Din discutiile purtate cu cei doi reese faptul ca acestea se intorceau de la Ierusalim si ca fusese martorii acelor evenimente petrecute in ultimele zile, fiind ingrijorati ca, desi s-au implinit cele trei zile de la moartea lui Isus, inca nu l-au vazut viu. In acest moment al discutiei Isus intervine si-i apostrofeaza ca ar fi trebuit sa cunoasca profetiile despre Mesia, facute de proorocii si profeti Vechiului Testament, incepand cu cele de la Moise si continuand cu toti trimisi lui Dumnezeu. Ceea ce inseamna ca si noi avem datoria de a crede cele relevate de Dumnezeu dealungul sfintei Scripturi prin trimisi sai, pentru simplul motiv ca vin de la cel drept si sfant care nu ne amageste si nici nu ne insala.

    In virtutea faptului ca suntem creeati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si a faptului ca suntem castigati ca popor ales prin Jertfa Unicului sau Fiu nu avem voie sa fim neincrezatori in revelatiile sale pentru noi.

    Daca in inima noastra va exista credinta sincera si adevarata si daca evenimentele petrecute cu mai bine de 2000 de ani in urma vor ramane vii si nealterate in inimile noastre sa fim siguri ca, Dumnezeu, care prin ingerii sai ne ocroteste, in momentul in care din sufletul nostru, va dispare si cea mai mica urma de indoiala ne va deschide si ochii nostri si vom cunoaste prezenta sa permanenta in viata noastra, la fel cum le-a deschis si insotitorilor sai pe drumul spre Emaus.

    Unul din ,,pasii" necesari deschiderii ochilor nostri este credinta in general si in Invierea lui Isus in mod special.

    Sa nu uitam niciodata ca, fara iubirea lui Dumnezeu nu ar fi existat creatie, fara creatie nu ar fi existat Intrupare, fara Intrupare nu ar fi existat Jertfa, fara Jertfa nu ar fi existat Inviere, si fara Inviere nu ni s-ar fi descoperit viata de veci dupa ce Creatia lui Dumnezeu - omul - a cazut din har prin pacat. Si, toate acestea din iubire. Iubire pe care a cerut-o si Isus ucenicilor sai si prin ei ,,tuturor neamurilor" pe care le vor boteza in numele sfintei Treimi: a Tatalui, a Fiului si a Spiritului Sfant. Amin.