Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la cea de a V a Duminica din post cand, odata cu apropierea Floriilor si a jertfei lui Isus pe sfânta cruce, creste si emotia crestinului adevarat fata de evenimentele la care urmeaza sa asiste si care, pentru aducere aminte, se repeta an de an.
Despre evenimentele, care urmeaza sa se
petreaca, le vorbeste Isus ucenicilor sai urcand drumul spre Ierusalim si care
aveau in centru tocmai Patima, si moartea sa pe cruce.
Bucuria care cuprinsese intreaga Iudee pentru sarbatoarea pastilor
evreesti, va aduce, pentru Isus si pentru ucenicii sai, o mare durere si
tristete. Si, cu toate ca Isus incerca sa-i pregateasca pe ucenicii sai pentru
tragicele evenimente ce vor urma, odata cu sosirea sa in Ierusalim, acestea
nici macar nu-l auzeau. Gandurile lor, vazand euforia multimi care-i urma, îi
duc spre ideea ca Isus, ajuns la Ierusalim, va fi primit si inscaunat ca un
imparat pamantesc al iudeilor ce va zdrobi jugul roman ce apăsa poporul. Nu aud
chinurile si batjocurilor la care Isus va fi supus, dar nici macar nu
realizeaza profetia Invieri sale dupa 3 zile, ci ramân cu mintea la marirea
pamanteasca la care sperau cand li se vorbea de Imparatie.
Nu fac diferenta intre imparatia pamanteasca si Imparatia cereasca pe
care o propovaduia Isus. Dovada fiind cererea celor doi frati, fii lui Zevedeu,
care vin si-l roaga sa le dea scaunele cele mai de vaza, dea dreapta si dea
stanga sa in Imparatia lui Isus. De aceea, Isus, vazand ca aceştea nu au
inteles despre ce imparatie este vorba le spune: ,,Nu stiti ce cereti!"
dupa care le atrage atentia ca urmeaza sa bea un pahar foarte greu si-i intreba
daca vor fi in stare sa bea un asemenea pahar. Acestea raspund, fara a sta sa
judece: ,,Putea." Apoi, Isus,
face aluzie la moartea si chinurile de martiri pe care le vor suporta atunci
cand vor bea paharul la care se referea Isus, intrevazand moartea lui Iacob,
care a fost ucis de Irod si surghiunul lui Ioan pe insula Patmos, din ordinul
tiranului imparat Domitian.
Si, fiindca aceasta
convorbire cu fii lui Zevedeu se petrece in prezenta celorlalti ucenici, si acestea
observand ca ei au fost primi care cer putere in noua imparatie, ceilalti
ucenici devin invidiosi, atat pe ei cat si pe mama lor, care asa dupa cum spune
sfantul evanghelist Luca, a intervenit si ea la Isus pentru a acorda fiilor sai
favoruri lumesti.
Iata ce usor apare mania si invidia in sufletul omului! De aceea Isus,
avand in vedere misiunea pentru care-i pregateste, intervine din nou pentru
indreptarea gandurilor lor si le da o lectie despre adevarata marire si pozitie
de sef peste alte suflete, atragandu-le atentia ca ei nu trebuie sa fie asemeni
domnitorilor si carmuitorilor neamurilor care le stapanesc, ci: ,,Acela care
vrea sa fie între voi întaiul, sa fie sluga tuturor !" pentru ca si
el, Fiul Omului ,,nu a venit ca sa i-se slujeasca, ci ca el sa slujeasca si
sa-si dea viata, ca rascumparare, pentru multi!"
Si, pentru a fi mai convingator, cu toate ca in decursul celor trei ani
de activitate publica Isus le-a demonstrat de nenumarate ori ca nu cauta si nu
a cautat marirea lumeasca, la Cina cea de Taina, ia ligheanul si prosopul si
face cea mai umila munca ce se putea face, aceea de a spala picioarele
ucenicilor sai, pentru ca acestea sa nu uite niciodata umilinta la care trebuie
sa se supuna pentru a fi mai mare in Imparatia cerurilor care le-a fost promisa
de Cristos.
Din nefericire, atat credinciosi, cat si clericii din zilele noastre
sunt cuprinsi de pacatele pe care Evanghelia de astazi, prin gura lui Isus le
condamna, si anume: mânia, ura, invidia si marirea desarta. Ultima fiind
dorinta omului de a accede la functii cat mai mari pe scara sociala, dar nu
pentru a ajuta pe cei mai mici ci pentru a-i fi lui mai bine. Si cu cat este
mai sus cocotat pe aceasta scara, cu atat considera ca are mai putine datorii
fata de semeni sai si asteapta de la ei ca sa fie
slujit.
Credinciosi, dar
si clericii zilelor noastre au inversat prioritatile. Primi sunt invidiosi pe
preoti, pe pozitia si starea lor materiala, din care, pentru a se apara
statutul clerical a iesit si urmatorul proverb care lasa, acest grav pacat,
necondamnat: ,,sa nu faci ce face popa, sa faci ce zice popa !" In
timp ce, cei din a doua categorie - preoti - îsi doresc si chiar se zbat sa
faca tot ceea ce face un laic, fara pregatire pastorala, cum ar fi: inlocuirea
sau cumularea pricesnelor cu cântece populare, cu expresii indirecte sau
directe la desfrau, organizarea de baluri pentru tineri, in care se da frau
liber dansurilor ispititoare la destrabalare, comercializarea a diferitelor
bauturi in scopul obtineri de foloase materiale, oferindu-le necumpatatilor si
celor cazuti in patima betiei si... va las, incontinuare, pe dumneavoastra sa
completati aceasta lista cu preocupari ce nu sunt in concordanta cu statutul
clerical. Si, pentru ca eu consider ca predicile nu sunt numai pentru
indreptarea laicilor, dar ca prin studiul necontenit pe care un cleric il face,
pentru a pregati aceste predici, trebuie sa duca si la indreptarea lui, a celui
care este ales sa propovaduiasca cuvantul vieti, incat cuvantul lui sa fie
asemeni faptelor sale. (Vezi si reflectii despre preot, mai
jos pe acest blog, in articolul Hommo Dei).
Cel mai potrivit timp
de pocainta pentru fiecare dintre noi, laic sau cleric, este postul. Fiecare zi
de post trebuie asemanata cu niste trepte sau scari. Cu fiecare zi in care
urcam, prin post, rugaciune si fapte bune, ne apropiem de Isus si va duce la
culminare, hranirea cu Trupul si Sangele Domnului. Acesta este cel mai favorabil
timp al ,,lepadari de sine" adica, lepadarea: uri, mariri desarte,
desfranari, necredintei, betiei, etc. si de imbratisare a: rugaciuni,
smereniei, umilintei, milosteniei si mai ales fapta cea buna, garantia mantuiri
omului.
Sfantul apostol Pavel
spune ca, timpul pocaintei, al impacari cu Dumnezeu, este cel prezent si nu cel
viitor, pentru ca nu stim ce ne ofera viitorul. Ori, nu este durere mai mare ca
aceea de a parasi aceasta lume neîmpacat cu Dumnezeu.
Daca vrem sa fim
primi in aceasta lume, atunci sa ne intoarcem ochii spre ceea ce Stapanul ei
ne-a lasat si anume ca, el; ,,nu a venit sa i se slujeasca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.