Despre sfantul Ioan Botezatorul, Isus Cristos, a spus: ,, Adevar, va spun; dintre cei nascuti din femeie, niciunul nu este mai mare decat Ioan Botezatorul." Mt. 11/11.
La fel dupa cum, toate persoanele care au avut influenta in istoria crestinatatii, devenind sfinti prin faptele lor, le-a fost vestita nasterea de ingerul Domnului, tot asa si nasterea lui Ioan Botezatorul a fost anuntata de inger lui Zaharia in Templu, unde acesta slujea ca preot. Ioan Botezatorul este singurul sfant caruia Biserica ii celebreaza, nu numai moartea, dar si nasterea sa. El are o nastere deosebita nascandu-se din parinti inaintati in varsta, care se obisnuise cu gandul ca nu vor mai avea copii. Dar ceea ce, pentru puterile omului este de nerealizat, pentru Dumnezeu, toate sunt cu putinta si iata, ca pe neasteptate ingerul Gavril vine la Zaharia, in Templu, si-i aduce vestea binecuvantarii familiei sale. Veste de care Zaharia se indoieste chiar daca, cu acea ocazie, i se vesteste si numele, Ioan, pe care pruncul ce-l va naste Elisabeta, femeia sa, il va purta, de aceea Dumnezeu ii inchide gura pana la nasterea fiului sau.
In Israel, la acea vreme, lipsa copiilor dintr-o familie era considerata ca si cum Dumnezeu si-ar fi luat mana de pe familia respectiva. De aceea, durerea si necazul celor doi; Elisabeta si Zaharia, era atat de mare, incat si bucuria adusa de inger era pe masura, dupa cum ii marturiseste Elisabeta, Mariei, rudenia sa: ,,ca asa mi-a facut mie Domnul, in zilele in care a socotit sa ridice dintre oameni, ocara mea." Lc. 1/v25.
Dumnezeu, are un proiect cu fiecare copil nascut. Si, acest proiect nu-l descopera tuturor, asa dupa cum l-a descoperit, in acest caz preotului Zaharia, cand chiar si prin numele ce l-a dat copilului i-a sugerat ca va fi plin de har, ca va fi: ,, pricina de bucurie si veselie si multi se vor bucura de nasterea sa. Caci va fi mare inaintea Domnului... si se va umple de Spirit sfant, inca din pantecele maicii sale. El va intoarce pe multi dintre fii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge inaintea lui Dumnezeu...ca sa gateasca calea Domnului." Lc. 1/14 - 17.
La nasterea lui Ioan, Zaharia dupa ce Dumnezeu ii dezleaga limba, se adreseaza copilului, in prezenta celor din casa, cu cuvintele : ,,iara tu, copile, profet al celui Preainalt te vei chema." Lc. 1/76. De mic copil, parintii il duc la Templu unde creste printre slujitorii acestuia, iar dupa ce creste mare se autoexileaza in pustiu, unde-si supune trupul multor privatiuni, pregatindu-l pentru proiectul pe care Dumnezeu il are cu el; ,,de a gati calea Domnului" Lc. 1/v17. Dupa care, reintors in lume, se stabileste pe malurile Iordanului unde incepe pregatirea sufletelor dornice de mantuire. Aici cheama la purificare pe toti, strigand: ,,Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile sale." Io. 1/23 si la Botez, spunand: ,,Eu va botez cu apa; dar vine cel mai tare decat mine, caruia eu nu-i sunt vrednic sa-i dezleg curelele incaltamintelor; Acela va va boteza cu Spirit Sfant si cu foc !" Lc. 3/v6. Anuntand, totodata si prezenta Mesiei in mijlocul lui Israel.
Insa primirea oamenilor la botezul sau, chiar daca recunoaste ca nu este acelasi cu cel pe care Isus il va face, nu se face oricum, ci numai dupa o pregatire prealabila a sufletului pentru transformare. El le cere acestora: ,, pregatiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor." Mt. 3/v2, anuntand si pedeapsa pentru cei nepregatiti: ,, caci, iata, securea zace la radacina pomului. Si, tot pomul, care nu face rod bun, se taie si se arunca in foc." Lc. 3/7 - 9.
Apogeul misiunii lui Ioan Botezatorul este atunci cand, in apele Iordanului, recunoaste in multimea care venea sa se boteze pe Fiul lui Dumnezeu, dupa semnul dumnezeesc prin care Spiritul Sfant coboara sub forma de porumbel si cand aude glasul Tatalui din cer, care zice: ,,Acesta este Fiul meu cel iubit intru care bine am voit." Mt. 3/v17, iar celor de fata: ,,Iata Mielul lui Dumnezeu, cel care suprima pacatele lumii." Io. 1/v29. Dupa Botez, la fel spune tuturor: ,,Aceluia i se cade sa creasca iar mie, sa ma micsorez !" Io. 3/v30.
Care om, din zilele noastre, doreste sa se ,,micsoreze" pentru ca altul sa-i ia locul si sa ,,creasca," renuntand, pur si simplu, la posibilitatea de a ajunge pe o pozitie inalta ?!
Chiar daca, Isus, nu-si incepuse inca misiunea publica si putini auzisera de el, asa dupa cum il stiau si-l vedeau pe Ioan Botezatorul, acesta spune celor care, in asteptarea generala a unui Izbavitor, il intreaba daca nu cumva el este Mesia: ,,Nu sunt eu Cristosul, ci sunt cel trimis inaintea lui." Mt. 3/v28.
Nu numai ca le cere ca prezenta la Botez trebuie sa fie cu sufletul curat, dar le spune si modul in care trebuie sa se comporte unii cu altii si care sunt faptele iubirii, astfel;
- poporului: ,, Cine are doua haine, sa imparta si cu cel ce nu are niciuna; la fel si cel care are de mancare." Lc. 3/v11;
- vamesilor : ,, Sa nu cereti mai mult peste ce v-a fost poruncit sa luati." Lc. 3/v13;
- ostasilor: ,, Sa nu invinuiti pe nimeni pe nedrept si sa va multumiti cu lefurile voastre." Lc. 3/v14;
Botezul lui Ioan este semnul exterior al purificarii interioare a omului, inaintea intalnirii cu Isus - Spovada de astazi. El este puntea ce leaga Testamentul Vechi de Testamentul Nou, prin descoperirea caruia, lunga asteptare a poporului se implineste si prin gura caruia i se decopera.
Viata si activitatea sfantului Ioan Botezatorul este o mustrare, peste veacuri la adresa noastra a acelora care nu suntem capabili nici la cele mai mici gesturi de curatire a propriului suflet si apararea propriei credinte. Acest sfant, prin faptele sale, ne arata lasitatea ce ne stapaneste atunci cand este vorba de a renunta, in favoarea bisericii sau a aproapelui nostru, greu incercat, la unele dintre surplusurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat, la un moment dat. Amin.
La fel dupa cum, toate persoanele care au avut influenta in istoria crestinatatii, devenind sfinti prin faptele lor, le-a fost vestita nasterea de ingerul Domnului, tot asa si nasterea lui Ioan Botezatorul a fost anuntata de inger lui Zaharia in Templu, unde acesta slujea ca preot. Ioan Botezatorul este singurul sfant caruia Biserica ii celebreaza, nu numai moartea, dar si nasterea sa. El are o nastere deosebita nascandu-se din parinti inaintati in varsta, care se obisnuise cu gandul ca nu vor mai avea copii. Dar ceea ce, pentru puterile omului este de nerealizat, pentru Dumnezeu, toate sunt cu putinta si iata, ca pe neasteptate ingerul Gavril vine la Zaharia, in Templu, si-i aduce vestea binecuvantarii familiei sale. Veste de care Zaharia se indoieste chiar daca, cu acea ocazie, i se vesteste si numele, Ioan, pe care pruncul ce-l va naste Elisabeta, femeia sa, il va purta, de aceea Dumnezeu ii inchide gura pana la nasterea fiului sau.
In Israel, la acea vreme, lipsa copiilor dintr-o familie era considerata ca si cum Dumnezeu si-ar fi luat mana de pe familia respectiva. De aceea, durerea si necazul celor doi; Elisabeta si Zaharia, era atat de mare, incat si bucuria adusa de inger era pe masura, dupa cum ii marturiseste Elisabeta, Mariei, rudenia sa: ,,ca asa mi-a facut mie Domnul, in zilele in care a socotit sa ridice dintre oameni, ocara mea." Lc. 1/v25.
Dumnezeu, are un proiect cu fiecare copil nascut. Si, acest proiect nu-l descopera tuturor, asa dupa cum l-a descoperit, in acest caz preotului Zaharia, cand chiar si prin numele ce l-a dat copilului i-a sugerat ca va fi plin de har, ca va fi: ,, pricina de bucurie si veselie si multi se vor bucura de nasterea sa. Caci va fi mare inaintea Domnului... si se va umple de Spirit sfant, inca din pantecele maicii sale. El va intoarce pe multi dintre fii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge inaintea lui Dumnezeu...ca sa gateasca calea Domnului." Lc. 1/14 - 17.
La nasterea lui Ioan, Zaharia dupa ce Dumnezeu ii dezleaga limba, se adreseaza copilului, in prezenta celor din casa, cu cuvintele : ,,iara tu, copile, profet al celui Preainalt te vei chema." Lc. 1/76. De mic copil, parintii il duc la Templu unde creste printre slujitorii acestuia, iar dupa ce creste mare se autoexileaza in pustiu, unde-si supune trupul multor privatiuni, pregatindu-l pentru proiectul pe care Dumnezeu il are cu el; ,,de a gati calea Domnului" Lc. 1/v17. Dupa care, reintors in lume, se stabileste pe malurile Iordanului unde incepe pregatirea sufletelor dornice de mantuire. Aici cheama la purificare pe toti, strigand: ,,Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile sale." Io. 1/23 si la Botez, spunand: ,,Eu va botez cu apa; dar vine cel mai tare decat mine, caruia eu nu-i sunt vrednic sa-i dezleg curelele incaltamintelor; Acela va va boteza cu Spirit Sfant si cu foc !" Lc. 3/v6. Anuntand, totodata si prezenta Mesiei in mijlocul lui Israel.
Insa primirea oamenilor la botezul sau, chiar daca recunoaste ca nu este acelasi cu cel pe care Isus il va face, nu se face oricum, ci numai dupa o pregatire prealabila a sufletului pentru transformare. El le cere acestora: ,, pregatiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor." Mt. 3/v2, anuntand si pedeapsa pentru cei nepregatiti: ,, caci, iata, securea zace la radacina pomului. Si, tot pomul, care nu face rod bun, se taie si se arunca in foc." Lc. 3/7 - 9.
Apogeul misiunii lui Ioan Botezatorul este atunci cand, in apele Iordanului, recunoaste in multimea care venea sa se boteze pe Fiul lui Dumnezeu, dupa semnul dumnezeesc prin care Spiritul Sfant coboara sub forma de porumbel si cand aude glasul Tatalui din cer, care zice: ,,Acesta este Fiul meu cel iubit intru care bine am voit." Mt. 3/v17, iar celor de fata: ,,Iata Mielul lui Dumnezeu, cel care suprima pacatele lumii." Io. 1/v29. Dupa Botez, la fel spune tuturor: ,,Aceluia i se cade sa creasca iar mie, sa ma micsorez !" Io. 3/v30.
Care om, din zilele noastre, doreste sa se ,,micsoreze" pentru ca altul sa-i ia locul si sa ,,creasca," renuntand, pur si simplu, la posibilitatea de a ajunge pe o pozitie inalta ?!
Chiar daca, Isus, nu-si incepuse inca misiunea publica si putini auzisera de el, asa dupa cum il stiau si-l vedeau pe Ioan Botezatorul, acesta spune celor care, in asteptarea generala a unui Izbavitor, il intreaba daca nu cumva el este Mesia: ,,Nu sunt eu Cristosul, ci sunt cel trimis inaintea lui." Mt. 3/v28.
Nu numai ca le cere ca prezenta la Botez trebuie sa fie cu sufletul curat, dar le spune si modul in care trebuie sa se comporte unii cu altii si care sunt faptele iubirii, astfel;
- poporului: ,, Cine are doua haine, sa imparta si cu cel ce nu are niciuna; la fel si cel care are de mancare." Lc. 3/v11;
- vamesilor : ,, Sa nu cereti mai mult peste ce v-a fost poruncit sa luati." Lc. 3/v13;
- ostasilor: ,, Sa nu invinuiti pe nimeni pe nedrept si sa va multumiti cu lefurile voastre." Lc. 3/v14;
Botezul lui Ioan este semnul exterior al purificarii interioare a omului, inaintea intalnirii cu Isus - Spovada de astazi. El este puntea ce leaga Testamentul Vechi de Testamentul Nou, prin descoperirea caruia, lunga asteptare a poporului se implineste si prin gura caruia i se decopera.
Viata si activitatea sfantului Ioan Botezatorul este o mustrare, peste veacuri la adresa noastra a acelora care nu suntem capabili nici la cele mai mici gesturi de curatire a propriului suflet si apararea propriei credinte. Acest sfant, prin faptele sale, ne arata lasitatea ce ne stapaneste atunci cand este vorba de a renunta, in favoarea bisericii sau a aproapelui nostru, greu incercat, la unele dintre surplusurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat, la un moment dat. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.