Duminica a II a din postul Pastilor

,,Fiule, iertate-ti sunt pacatele tale!"

      Sfanta Evanghelie de astazi ne prezinta solidaritatea pe care crestini trebuie sa o aiba cand este nevoie de interventia lor pentru ajutorul aproapelui, dupa porunca iubiri lasata de Cristos. Ajutor ce trebuie acordat aproapelui nostru, indiferent daca este ruda, prieten sau un simplu strain care are nevoie de ajutor si mai ales de ajutorul nostru in a regasi calea spre Dumnezeu, de care s-a departat prin pacatele si inchistarea inimi sale. Si, daca reusim sa-l repunem pe calea cea dreapta, bucuria noastra va fi cel putin la fel de mare ca al celor patru insi ce l-au adus pe paralizat la Isus, si la care i-a fost prezentat, in acel mod neobisnuit, prin tavan.

    Si noi, aproape de fiecare data cand venim la Isus, suntem neputinciosi si de multe ori paralizati de propriile noastre pacate, incat avem si noi nevoie de rugaciune pentru a reusi sa ,,ne luam din nou patul."

    Si, tot de fiecare data, ne simtim puternici si suntem bucurosi ca ne-a spus si noua, asemenea paraliticului din Evanghelia de astazi: ,,fiule, iertate-ti sunt pacatele tale!"

    Gestul celor patru insi este si o rugaciune prin care-i cer lui Isus vindecarea celui suferind.

    Pentru ca rugaciunea sa fie primita este nevoie, in primul rand de credinta, de o credinta adevarata, asa cum au dat dovada cei patru, prin care au obtinut mantuirea paraliticului.

    Sfintele Evanghelii ne arata, nu o data, ca Isus intervine, cu puterea vindecatoare, numai atunci cand in sufletul omului vibreaza, la cote maxime, credinta adevarata, atat in cel care solicita ajutor pentru el insusi, ca femeii bolnava de hemoragie de 18 ani sau cand, aceasta interventie, se solicita pentru altcineva, cum a facut femeia cananianca pentru fiica ei.

    Dupa cum s-a intamplat si in cazul celor patru, din Evanghelia citita astazi: ,,Si cand a vazut Isus credinta lor, a spus..." Deci, numai cand a vazut Isus credinta a intervenit cu puterea vindecatoare a dumnezeiri sale, pentru ca mai spune Isus, cu alta ocazie: ,,nu tot cel ce zice, Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor."

        Carturari si Farisei, prezenti la aceasta minune, stiau din Legea Veche faptul ca o vindecare se produce numai dupa ce se curata pacatele din sufletul celui suferind si ca vindecarea trupului poate veni numai de la cel care poate ierta si pacatele. Ori, cine poate ierta pacatele omului ? Cu siguranta, Dumnezu. De aceea, acestea, cand aud ca-i spune paraliticului: ,,Fiule, iertate-ti sunt pacatele tale!",considera ca Isus a comis o blasfemie. Dar, Isus, le arata ca el este Dumnezeu si ca, intradevar, l-a vindecat pe cel adus cu patul, fiindca-i zice acestuia: ,,Ia-ti patul tau si mergi la casa ta!"

    Oare, ce alta dezlegare mai linistitoare si-ar fi dorit paraliticul, decat aceasta pe care, fiecare din cei care se duc la spovada, o aud rostita si de reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, preotul, spunand-o dupa ce; ti-ai istorisit pacatele, te-ai cait, ti-ai luat angajament sincer de a nu mai pacatui, ti-ai cerut iertare si canon: ,,…Iara eu, nevrednicul preot prin puterea care mi s-a dat, te iert si te dezleg, pe tine, de toate pacatele tale..."

    Daca Isus, fiind Dumnezeu, are puterea de a vedea in sufletul omului ca printr-o fereastra, preotului trebuie sa i le marturisesti pentru a cere de la Dumnezeu, prin rugaciune, iertarea pacatelor tale. Dupa cum vedem, Dumnezeu, a dat puterea de a ierta pacatele unor oameni, cuprinsi de toate incercarile si slabiciunile omenesti, atunci cand dupa invierea sa le-a spus apostolilor: ,,Luati Spirit Sfant, carora le veti ierta pacatele, vor fi iertate, dar si celor care le veti tine, vor fi tinute!" Io. 20; 22/23. Vedeti ce mare taina a dat Dumnezeu alesilor sai ?

    Mare este lauda ta, Doamne si binecuvantata lucrarea mainilor tale.

De aceea, preotul fiind omul lui Dumnezeu (,,Hommo Dei") fiecare trebuie sa apelam la el cu incredere si convingere ca va mijloci si pentru noi, prin rugaciunile sale, pe langa Tatal Ceresc si Fiul sau Isus Cristos ca sa ne ajute sa depasim ispitele si incercarile acestei vieti. De fapt, orice lucru sau lucrare ce urmeaza sa o facem, pentru a o duce la bun sfarsit, trebuie sa o incepem cu o spalare, o curatire a sufletului prin sfanta Taina a spovezi, cu semnul sfantei cruci si cu rugaciune. Si, ajungand astfel in har, sa ne pastram in har pentru intreaga perioada cat Dumnezeu ne da timp pentru sincera cainta. Ca apoi, sigur, sa ne ferim a mai face pacate care ne-ar determina sa reluam intreaga lucrare de la inceput, fiindca, atunci, nu va mai fi atat de usor ca de prima data.

    A te spovedi este o virtute, un act de smerenie in fata lui Dumnezeu, iar virtutile, asa dupa cum cunoastem, sunt comorile pe car omul le ia cu el in vesnicie. Cel care nu-l lasa pe om sa se smereasca in fata lui Dumnezeu este Diavolul. El il incurajeaza sa fie mandru, sa nu se umileasca, nici in fata lui Dumnezeu si nici in fata preotului, sa nu se spovedeasca pentru ca, prin toate acestea diavolul isi pierde clienti si nu ar mai putea sa se faleasca cu numarul mare al adeptilor care-l urmeaza si il bine dispun.

    Trebuie sa stiti ca, bucuria si distractia diavolului este atunci cand il vede pe om, aceasta sarmana creeatura ce si-a pierdut mintea, cum pacatuieste. In timp ce ingerul tau pazitor plange si incearca sa te scoata din bratele lui, prin mustrarea de constiinta, de multe ori chiar in timpul comiteri pacatului, diavolul rade, danseaza si se distreaza satisfacut ca tu te balacesti in pacate ca bivolul vara in namol. De aceea, Biserica, va indeamna mereu si mereu, prin Sfintele Liturghii, sfintele evanghelii si glasul reprezentantilor lui Isus pe pamant: ,,Fiule, ridica-te din mocirla pacatului, dezleaga-ti latul ce te strange si du-te la Dumnezeu, curat, prin baia sfintei Spovezi."

     Oare nu l-ai bucurat pe diavol destul ? Nu crezi ca ar fi timpul sa-l bucuri si pe Dumnezeu ca sa auzi si tu acele sfinte cuvinte pe care Isus le-a adresat, prin sfanta Evanghelie de astazi paraliticului: ,,fiule, iertate-ti sunt pacatele tale!"  Amin.