Sfantul ierarh Nicolae (6 Decembrie)

,,Eu sunt lumina lumii, cel ce crede in Mine, nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina vietii." Io. 8 - 12

Sfintele Evanghelii, de la un capat la altul, sunt strabatute de cel putin doua dintre cele trei virtuti teologale: Credinta si iubirea. Isus cere credinta ca o conditie prealabila si necesara pentru a savarsi minunea. In care sens sa ne amintim ca Isus cerea in primul rand credinta cum s-a intamplat cu tatal fiului posedat; a orbului din nastere, sfantului Petru cand era sa se scufunde in mare. Deasemenea lauda credinta tare a sutasului si a femeii cananience. De aceea si atunci cand un crestin solicita preotului sa se roage pentru el sau pentru familia sa, acesta trebuie sa creada cu adevarat fara dubii, ca Dumnezeu il va mantui. Cea de a doua virtute pe care Isus o cere ascultatorilor sai si implicit noua, este iubirea evanghelica, cea mai mare porunca indreptata spre Dumnezeu si spre aproapele nostru. Asa dupa cum vedem ca si Isus insusi s-a jertfit, din iubire, pentru neamul omenesc si mila fata de aproapele nostru aflat in lipsuri sau necaz. Cele doua virtuti, impreunate: Credinta si Iubirea dau faptele crestinesti pe care omul trebuie sa le indemne spre Dumnezeu si spre aproapele sau. Din nefericire, nu toti oamenii au in inima lor iubirea aproapelui ceruta de Evanghelie, deoarece: unii oameni daruiesc numai daca sunt loviti de soarta; altii, numai daca sunt fortati sa daruiasca; altii sunt asemenea fagului cu miere, adica ofera, cu multa placere, din inima, chiar si daca, la randul lor, nici ei nu au suficient. Din randul acestor suflete a fost si sfantul ierarh Nicolae care a urmat din plin virtutea credintei si a iubirii aproapelui. El a trait la sfarsitul veacului al III lea si inceputul celui de al IV lea (284 - 305) pe vremea imparatilor: Diocletian, Maximilian si Constantin cel Mare. Si s-a nascut in Patara din parinti crestini evlaviosi. Dupa moartea parintilor sai vinde toata averea mostenita si o imparte saracilor, dupa care se retrage in manastire. Gestul sau a fost urmat de multe suflete crestine, care, prin daruirea averilor la manastiri si biserici, sfantul Nicolae a ajutat multe suflete sa supravetuiasca si sa nu cada in imoralitate. Si in acest sens dupa ce sfantul Nicolae a ajuns episcop la Mira Liciei a putut satura cu paine un intreg tinut pe timpul unei foamete ce a durat doi ani. Apoi, pentru a salva un parinte, care avea trei fete, ca acestea sa nu alunece pe panta desfraului a aruncat pungi pline cu bani in curtea acestuia reusind astfel sa le salveze. A luat pozitie impotriva imparatilor Diocletian si Maximilian care prigoneau crestinii, fapt pentru care a fost inchis si eliberat de catre Constantin cel Mare dupa Edictul de la Milano. Sfantul ierarh Nicolae s-a mutat la Domnul in ziua de 6 decembrie a anului 342 zi ce sta la baza sarbatorii de astazi. In amintirea si cinstea sfantului ierarh Nicolae, care a avut atata mila in viata lui pentru cei aflati in necaz si mari lipsuri, mila ce si-a aratat-o si dupa plecarea sa din aceasta lume