Inca de dupa moartea lui Solomon,
semintiile lui Israel au fost despartite in doua.
Semintia lui Iuda si Veniamin era sub
stapanirea lui Roboam, fiul imparatului Solomon. Iar, robul lui Solomon,
Ieroboam, stapanea zece din cele 12 semintii care formau imparatia lui
Iuda.
Toate cele
douasprezece semintii se inchinau singurului Dumnezeu adevarat in
Templul din Ierusalim, zidit de catre Solomon, la care veneau anual sa
se roage.
Imparatul Ieroboam,
de frica sa nu-si piarda domnia, din cauza intalniri tuturor semintiilor
lui Israel la Templul din Ierusalim care si-ar putea alege ca rege pe
Roboam, fiul legitim al lui Solomon, pune la cale ruperea Aliantei
poporului iudeu cu Dumnezeu si determina supusi sa se inchine unor idoli
din aur, facuti de mana omului, spunand supusilor ca acesta sunt zei
care au scos pe parinti lor din robia Egiptului si nu Dumnezeu, cel
nevazut, la care acum se inchinau. Deasemenea, instituie sarbatori
dedicate zeilor si locuri de inchinare si jertfa pentru acestea,
obligand poporul sa participe la aceste manifestari.
Dumnezeu, nu dorea sa-si lase poporul uneltirilor pagane si ratacirilor tot mai evidente de la adevar, intervine prin prooroci si profeti alesi dintre iudei pentru indreptarea credintei si redescoperirea caii uitate spre Dumnezeul cel adevarat.
Dumnezeu, nu dorea sa-si lase poporul uneltirilor pagane si ratacirilor tot mai evidente de la adevar, intervine prin prooroci si profeti alesi dintre iudei pentru indreptarea credintei si redescoperirea caii uitate spre Dumnezeul cel adevarat.
Unul dintre acesti prooroci a fost si
cel pe care Biserica noastra il sarbatoreste in fiecare an la 20 iulie,
Ilie Tesviteanul.
Sfantul
prooroc Ilie se trage din tinutul Gadarei, acolo unde, peste cateva
sute de ani, Dumnezeu va avea o noua interventie prin Fiul sau Isus,
eliberand din ghearele diavolului doi oameni demonizati. Acest tinut se
gasea in partea Iordanului spre Arabia, avand printre altele si cetatea
Tesve in care se naste prorocul Ilie, care primeste si numele de
Tesviteanu de la aceasta cetate. Tatal proorocului, Sovac, se tragea din
semintia lui Aaron.
De tanar sfantul Ilie se retrage in singuratate unde-l contempleaza pe Dumnezeu caruia i se inchina si in cinstea caruia isi pastreaza curatenia si fecioria traind in asa fel incat, dupa cum i se canta si in troparul sarbatori, ,,a fost inger in trup."
De tanar sfantul Ilie se retrage in singuratate unde-l contempleaza pe Dumnezeu caruia i se inchina si in cinstea caruia isi pastreaza curatenia si fecioria traind in asa fel incat, dupa cum i se canta si in troparul sarbatori, ,,a fost inger in trup."
Spre maturitate, vazand, auzind si intelegand,
ratacirea dureroasa a poporului de la calea cea dreapta si faradelegile
in care, poporul razvratit traia, aducand chiar si jertfe umane in
cinstea zeilor lor, in timp ce adevarati inchinatori si cinstitori de
Dumnezeu erau prigoniti si marginalizati, suferind moartea pentru
Dumnezeu, cerand prin rugaciune har si putere de la Dumnezeul pe care el
il slujea si cinstea, refuza sa mai stea deoparte, infruntand raul.
Sfantul Ilie se ruga
neincetat la Dumnezeu si cerea pedeapsa vremelnica peste cei care au
provocat si care intretin aceasta ruptura, in speranta cumintiri,
inteleptiri si intoarceri lor la Dumnezeu.
In acel timp, imparat peste Israel, cu
resedinta in Samaria era Ahab, casatorit cu o pagana Isabela, fiica
imparatului din Sidon. Acestea se inchinau unui zeu pe nume Baal a carui
statuie era la mare cinste in palatul regal din Samaria, spre cinstirea
caruia cautau sa aduca si popoarele vecine, carora le cereau lepadarea
de Dumnezeul aliantei.
Ilie, fiind plin de dragoste si de ravna pentru
Dumnezeu, merge la imparatul Ahab si-l mustra, pe el si pe sotia sa,
Isabela pentru ratacirea lui si a poporului pe care-l stapanea,
cerandu-i sa nu mai traga la ratacire si alte popoare, aducand mania lui
Dumnezeu peste Israel. Insa vazand ca nu este luat in seama se roaga,
inaintea celor doi la Dumnezeu sa nu mai dea ploaie si roua peste acel
tinut pana nu o s-o ceara el, prin rugaciunile sale.
Rugaciunea lui Ilie a fost ascultata si
Dumnezeu a trimis seceta peste acel tinut ca si peste cele invecinate
timp de peste trei ani si jumatate facand ca totul sa fie ars de caldura
soarelui, oameni si animale, sa moara de foame si de sete.
In acest timp
imparatul cauta sa-l prinda si sa-l omoare de aceea a fost nevoit sa
fuga si sa se ascunda. A gasit gazduire in Sarepta Sidonului la o vaduva
a carui fiu, care murise, il invie. Si fiindca aceasta vaduva risca sa
moara de foame impreuna cu copilul ei, nemairamanandu-i decat ,,un
pumn de faina si putin untdelemn intr-un ulcior" sfantul il roaga pe
Dumnezeu sa o ajute si sa nu-i lase sa moara de foame. In urma
rugaciunilor sfantului Ilie, Dumnezeu ii trimite faina si untdelemn
indestulator, ca sa poata ajuta si alte familii nevoiase sa nu moara de
foame.
Dupa trecerea a trei
ani si jumatate de seceta si de lipsuri asupra poporului, Dumnezeu,
care dorea sa ajute acel popor adus in pragul disperari si al distrugeri
din reaua credinta a regelui sau, ii vesteste lui Ilie sa se intoarca
in Samaria si sa mearga la regele Ahab pentru ca acesta-l cauta si vrea
sa faca tot ceea ce o sa i se ceara.
Ajuns la Ahab, Ilie, dupa ce-l mai mustra incaodata
pentru situatia in care si-a adus poporul, ii cere regelui ca, pentru a
arata care este Dumnezeul adevarat, sa adune pe muntele Carmel pe toti
preoti lui Baal si sa le ceara sa aduca fiecare jertfa celui pe care-l
slujeste. Si, a carui foc, pentru jertfa, se va aprinde din cer, acela
este cel care-l slujeste pe Dumnezeul adevarat. Astfel ca se aduna pe
muntele Carmel peste patru sute cincizeci de preoti ai lui Baal care cer
prin rugaciunile lor, zeului la care se inchinau, sa le aprinda focul
din jertfelnic o zi intreaga, dar jertfa lor ramane neatinsa.
Spre seara sfantul
Ilie le spune ca este de ajuns, si ca de acum sa-l lase si pe el sa
aduca jertfa Dumnezeului sau. Apoi isi ridica mainile spre cer se roaga
lui Dumnezeu sa-i trimita foc ca sa-i arda jertfa si pentru a arata
tuturor celor prezenti ca el este Dumnezeu adevarat si nu cel spre care
era fortat sa se indrepte de imparatul lor.
In timpul rugaciuni sfantului, nori
negri acopera cerul, tunete si fulgere se dezlantuie din cer si un
fulger loveste jertfa lui Ilie si o mistuie pe loc.
Poporul plin de admiratie si speranta, dar si de frica, se arunca cu fata la pamant si striga: ,,Acesta este unicul Dumnezeu si nu este altul inafara lui." 1 Regi 18/39.
Poporul plin de admiratie si speranta, dar si de frica, se arunca cu fata la pamant si striga: ,,Acesta este unicul Dumnezeu si nu este altul inafara lui." 1 Regi 18/39.
Daca
poporul impreuna cu Ahab se bucura de izbanda lui Ilie, ca si de ploaia
trimisa de catre Dumnezeu peste pamantul ars de soare, nu acelasi lucru
se intampla si cu Isabela care, suparata fiind pentru esecul
rugaciunilor preotilor sai, dar si pentru faptul ca poporul, in mania
lui, a omorat pe toti preoti lui Baal, se jura ca si ea o sa-l omoare pe
sfantul Ilie. Din aceasta cauza sfantul Ilie este nevoit, din nou, sa
se ascunda in pustiul Beer Seba, unde ramane pana la moartea lui Ahab,
cand imparatia lui s-a dezmembrat prin urmasi lui, in vremea lui Elisei
proorocul, ucenicul sfantului Ilie Tesviteanu.
Sfanta Scriptura ne spune ca sfantul
Ilie a fost luat cu trupul la cer intr-un car de foc, chiar in prezenta
prietenului sau proorocul Elisei, aproape de apele Iordanului. Adevar de
credinta marturisit de Biserica noastra prin cinstea care i se acorda
fiind sarbatorit printr-o sarbatoare de porunca la o data fixa in
fiecare an.
Invatatura
Biserici ne spune ca asa dupa cum sfantul Ilie a fost prezent si a
discutat cu Isus, la schimbarea sa la fata, de pe muntele Taborului, tot
asa va veni in fata lui Isus, ca al doilea Inaintemergator, la cea de a
doua venire a Fiului lui Dumnezeu pe pamant pentru Judecata cea de
Apoi. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.