Mie nu Mi-ati facut !"
In aceasta duminica sfanta Evanghelie ne prezinta
ceea ce se va petrece in ultimul act al istoriei omeniri, atunci cand
Fiul Omului va veni pentru a doua ora pe pamant.
Multi, chiar si dintre crestini
considerati buni, au o parere gresita despre ceea ce reprezinta cu
adevarat crestinismul. Ei considera ca religia crestina este doctrina
care, cu ajutorul legilor divine si al celor bisericesti, impiedica pe
om sa faca raul si ca, omul, daca nu a facut raul niciodata se poate
declara fericit, aici si in vesnicie ! De aceea prin Evanghelia de
astazi, Mantuitorul ne atentioneaza asupra faptului ca in ceasul mari
socoteli, va acorda marele premiu, al vieti vesnice, nu acelora care nu
au facut raul, fie de rusine, fie dintr-un motiv laudabil, ci acelora
care s-au trudit sa faca binele !
Fiul Omului va veni din nou pe
pamant, asa dupa cum a promis, dar nu cu misiunea cu care a venit prima
ora, ci cu aceea pe care o marturisim cand recitam Crezul.
Cu toate ca Isus nu a spus ziua si ora cand se
va intampla acest lucru si nici in sfanta Scriptura nu se mentioneaza
aceasta, totusi a aratat care vor fi semne ale acelei veniri, ca:
- racirea
credintei pe pamant dupa ce toate popoarele vor ajunge la cunoasterea
sfintei Evanghelii;
- autodistrugerea
lumi de catre oameni care locuiesc pamantul;
- ciuma
(boli) si foametea care va cuprinde tot pamantul;
- cutremurele
vor distruge orase intregi;
- munti
vor ,,arde";
- vanturile
se vor inteti incat vor distruge totul in cale;
- apa
oceanelor va fierbe ca in oala pusa la foc;
- soarele
nu va mai reusi sa dea caldura sa pamantului; etc.
Atragandu-ne atentia sa fim mereu
pregatiti pentru acea ora si sa nu fim surprinsi ca si cele cinci
fecioare nepregatite, din pilda celor zece.
Inainte ca Isus sa spuna cele auzite
la citirea Evangheliei de astazi, a spus urmatoarea pilda: ,,Si,
intrand imparatul sa vada pe cei veniti la ospat, a vazut acolo un om
care nu era imbracat in haina de nunta. Intai, imparatul l-a mustrat,
apoi a pus slugile sa-l lege si sa-l arunce in intunericul de afara,
unde este plangerea si scrasnirea dintilor."
La marea judecata a omeniri, in fata
Judecatorului Suprem, cel mai greu vor atarna faptele noastre facute din
cea mai mare porunca lasata de Isus; a iubiri aproapelui si a tuturor
actiunilor pe care le-am facut, pornite din aceasta porunca, deoarece
premiul vesniciei va fi cel care deriva si din cele spuse de sfantul
Ioan Gura de Aur ; ,,omul va fi judecat si dupa contributia pe care a
avut-o la mantuirea intregii omeniri, nu numai pentru propria sa
mantuire..."
Iata de ce; mila si iubirea
aproapelui trebuie sa calauzeasca viata fiecarui crestin. Lucru reesit
si din Evanghelia citita astazi si anume faptul ca ochii nostri si
actiunile noastre trebuie sa fie indreptate spre:
- semeni
aflati in necaz, boli si durere;
- lipsurile
materiale, dar mai ales cele sufletesti ale aproapelui nostru, stiut
fiind faptul ca Dumnezeu a luat chipul fiecarui om si s-a identificat cu
lumea si mai ales cu cei suferinzi, neajutorati, aflati in durere si
necaz.
Asa incat, daca:
- ai
dat unui sarac o haina, lui Dumnezeu i-ai dat;
- ai
chemat la masa ta un om flamand pe Cristos l-ai saturat;
- daca
ai adapat un om insetat, lui Dumnezeu i-ai dat;
- daca ai cercetat o vaduva, un bolnav
sau ai incalzit picioarele unui orfan, pe Dumnezeu l-ai cercetat si pe
el l-ai incalzit.
Trebuie sa constientizam faptul ca
Isus este prezent in mijlocul nostru chiar si in aceasta lume plina de
tentatii, fiind necesara, doar, cautarea lui. Insa, daca nu-l vom cauta
si nu vom incerca sa-l gasim, la Marea Judecata, vom auzi sentinta
divina: ,,daca nu ai facut celor mai mici ai tai... mie nu mi-ai
facut...mergeti de la mine..." Ceea ce inseamna ca toti aceea care-l
iubesc pe Dumnezeu ajuat sufletele necajite iar cei consacrati:
- hranesc
sufletele infometate nu de paine, ci de a auzi cuvantul lui
Dumnezeu;
- prin
invatatura credintei, cei drepti adapa, pe cei insetati de
graiul invataturi despre viata vesnica si de apa cea mantuitoare iar
prin ravna acestora ei cheama cu dragoste sub acoperamantul Bisericii pe
cei straini si indepartati de ea;
- Imbraca
in vesmantul veseliei si in
haina mantuiri pe cei goi de fapte bune;
- prin
sfatul lor intaresc pe cei bolnavi, adica pe cei slabi in
credinta, pe cei ce zac in intunericul pacatului.
De aceea din Evanghelia de astazi
trebuie sa retinem ca, indurarea fata de semeni nostri, aflati in
suferinta, in lipsuri si iubirea faptica este supremul criteriu dupa
care vom fi judecati si ca, a nu
face rau, este bine, insa a nu face binele, este deosebit de rau pentru
un ucenic al lui Cristos. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.