2 Cor. 12/10
Minunea la care Evanghelia de astazi ne face partasi este un semn ca ochii nostri se vor deschide pentru a vedea lumina noua de dincolo de bezna mormantului.
Daca omul, in general, este
descurajat de opinia publica, intrebandu-se: ,,Ce va zice lumea ?!"
Bartimeu, cu toate ca era si el certat de catre ce-i care treceau pe
langa el, si-i cereau sa taca, acesta mai tare striga si mai mult se
ruga.
Credinta este un
dar gratuit de la Dumnezeu, dar cultivarea ei este un act liber de
vointa a omului. Bartimeu a udat si a prasit samanta credintei, ingrijind-o necontenit cu rugaciunile sale fierbinti prin care cerea de la Dumnezeu vindecarea ochilor sai. Si tot prin ochii credintei, Bartimeu, a reusit sa vada toata genealogia lui Isus si anume descendenta sa din imparatul David, dupa cum si ca el este Mesia cel de mult promis de profeti si de mult asteptat de intreg Israelul.
Daca Isus, obisnuieste sa spuna, de regula, celor vindecati: ,,Vezi sa nu spui nimanui." (exemplu; Mt. 8/4; Mc. 1/44; Lc. 5/14; etc.)
cautand sa-l scuteasca pe cel vindecat de persescutia arhiereilor,
carturarilor si fariseilor, iata ca de aceasta data lui Bartimeu nu-i
cere sa ascunda numele celui care l-a vindecat, permitandu-i chiar, sa-l insoteasca si sa-i devina ucenic.
Omul asteapta
minuni, dar minuni pe care el sa le declare ca atare, cu toate ca, daca
nu suntem in stare a vedea in ochii fiecarui om o minune a
atotputerniciei lui Dumnezeu, suntem mai orbi decat a fost Bartimeu.
Daca ne plangem
ca Dumnezeu ne-a uitat, ca el ar fi de partea celor bogati, daca suntem
descurajati de propriile insuccese, daca ne este frica de moarte, de
opinia publica, de ziua de maine, de crucea proprie si incetam a ne mai
ruga, sau ne rugam fara nici o convingere si fara credinta in Cuvantul
Domnului care zice: ,,Cereti si vi se va da." (conform Mt. 7; 7/14). atunci, deasemenea, si noi suntem orbi.
Pacatul mandriei
orbeste omul facandu-l sa sa creada ca vede, ca stie, ca poate sa faca
singur totul si nu mai are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Dar
atitudinea lui Bartimeu ne readuce cu picioarele pe pamant si ne arata,
incaodata daca mai era nevoie, ca singur Dumnezeu este cel ce poate si
cel ce vindeca orice durere, necaz sau boala si ca la el trebuie sa
apeleze omul necontenit. Din
aceasta vedem ca Bartimeu ne conduce la Isus mai mult cu credinta pe
care a avut-o cand a fost orb, decat cu vederea capatata, in chip
minunat.
Ceea ce a facut Dumnezeu pentru Bartimeu nu
a fost numai redarea vederi fizice, care pentru el era cea mai mare
dorinta si dupa care orice om care sufera de acest handicap tanjeste,
ci, mai presus, chiar si de acest lucru, i-a refacut demnitatea umana pe
care a primit-o de la Dumnezeu.
Sigur ca,
asemeni lui Bartimeu, stim si noi ca trebuie sa-l urmam pe Isus in munca
extraordinara de a mantui lumea, dar tot ceea ce omul face este o cursa
fara finalitate pentru hrana si satisfactii materiale, a comorilor
trecatoare. Neglijand tocmai ceea ce este mai de pret in om, sufletul,
punandu-l aproape mereu pe locul doi.
Am ajuns sa
construim o societate in care nu mai avem loc uni de alti in care toti
suntem suferinzi, uni de rani pe care singuri ni le-am provocat, alti
pentru modul in care suntem tratati de catre semeni nostri, etc. Dar,
ceea ce este dureros, cu toate ca Isus care este aici langa noi, ne
asteapta, omul nu vrea sa-i ceara ajutorul. Bartimeu l-a cerut si vedem
ca a primit mai mult decat a cerut, Imparatia lui Dumnezeu, catre care
fiecare suflet trebuie sa tinda.
Dar, daca vom
continua sa mai evitam usile pe care Isus ni le deschide, s-ar putea ca
sa nu mai avem ocazia de a mai primi invitatia de a intra pe usa cea
stramta, care aduce bucuria si linistea vesnica ci e usa cea larga care
duce spre vesnica suferinta.
Orbul din
Evanghelia de astazi ne mai invata ca; rugaciunea trebuie sa fie din
inima, cu credinta, rostita fara jena, cu glas tare, cu smerenie, fara
retinere sau dubiu, asemeni primilor crestini care se rugau cu glas tare
si pentru staruinta lor, primeau mereu binefaceri de la Dumnezeu.
Staruinta este indispensabila rugaciuni dupa cum si credinta este
eficacitatea ei.
Fiecare dintre
noi avem sau am putea avea cate o orbire, nu neaparat trupeasca, pe care
pentru a reusi sa inaintam spre Imparatia cerurilor, trebuie sa o vindecam de urgenta. Ori,
vindecarea poate veni numai de la Dumnezeu, dar pe care, pentru a o
primi, trebuie sa o cerem cu staruinta ca sa auzim si noi, asemeni lui
Bartimeu, verdictul lui Isus: ,,Credinta ta te-a mantuit!" Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.