Relatiile dintre iudei si samarineni din vremea lui Isus, cand s-au
petrecut cele scrise in Evanghelia de astazi, sunt in unele locuri si
relatiile dintre crestini din Romania, dintre frati ortodocsi si noi,
greco - catolici. Si asa dupa cum se intampla de cele mai multe ori;
cand doi se ,,bat" al treilea castiga ! Si in acest caz, doar cine nu
vrea nu vede, condamnarile pe care ortodocsi le aduc Biserici Unite,
acuzele nedrepte cu iz de nationalism si sovinism ( care cad bine mai
ales in Ardeal si prin care au reusit sa-i indeparteaze si pe greco
catolicii ,,din tata in fiu" de Biserica Unita) si nu in ultimul rand
mijloacele pe care le folosesc impotriva unei biserici surori, ajuta pe
cel de al treilea, sectele !
,,Armele de lupta" ale sectantilor sunt chiar armele cu care ortodocsi ataca unitii, ,,cumparate" de la acestea platind numai cu modul de interpretare favorabil lor si care se intorc la fel ca bumerangul si impotriva lor.
Dar fiindca nu este nici momentul si nici locul de a face o analiza a
acestor fapte iresponsabile, totusi indraznesc sa trag un semnal de
alarma ierarhilor celor doua biserici si anume: Aveti grija ca, aceasta
lupta, anticrestina, antiromana si absurda, care nu reprezinta vointa
majoritati crestinilor, din ambele biserici, ci a clerului, din care
lipseste tocmai vointa transpuneri in fapte a poruncii lui Isus, cu
privire la iubirea evanghelica, pe care sunteti chemati sa o
propovaduiti, sa o aparati si dumneavoastra, sa va imputineze oile in
asa fel incat sa ramaneti sa pastoriti numai peste semnul puteri pe
care-l aveti in mana !
Sfanta Evanghelie de astazi ne prezinta invataturile pe care Isus le da
in cetatea samarianca Sihar, la Fantana lui Iacob, unde se opreste din
drumul sau spre Galileea, ca sa adape, cu apa vieti, o femeie din
aceasta cetate.
Aici, la aceasta fantana centenara, se produce convertirea
samarinenilor prin femeia care-l intalneste, nu intamplator, pe Isus.
Femeia care era mereu intr-o cautare a linisti sufletesti, fiind
insetata, nu doar fizic, de apa din fantana din care s-au adapat Iacob,
fii lui si turmele sale, dar era insetata mai ales spiritual, fiind
mereu in cautarea fericirii, pe care a crezut ca o va gasi la cei sase
barbati cu care a stat, nefacand diferenta intre fericirea spirituala,
care imbraca alte dimensiuni decat cea a dorintelor si placerilor pe
care ti le ofera lumea.
Samarineanca merge la fantana pentru a-si umple ulciorul cu apa din care s-au adapat toti inaintasi si locuitori cetati Sihar, dar acolo intalneste pe cel care poate, darui unui suflet insetat adevarata apa, cea dupa care nu mai insetezi niciodata! pe Mantuitorul lumi care, asa dupa cum am amintit mai sus, o cheama ,,printr-un tainic glas" sa primeasca apa vieti vesnice. Si in acel loc femeia samarineanca primeste de la Isus nu numai apa vieti dar si Botezul spiritual dupa ce si-a curatat sufletul prin spovada facuta cu ajutorul lui Isus.
Samarineanca merge la fantana pentru a-si umple ulciorul cu apa din care s-au adapat toti inaintasi si locuitori cetati Sihar, dar acolo intalneste pe cel care poate, darui unui suflet insetat adevarata apa, cea dupa care nu mai insetezi niciodata! pe Mantuitorul lumi care, asa dupa cum am amintit mai sus, o cheama ,,printr-un tainic glas" sa primeasca apa vieti vesnice. Si in acel loc femeia samarineanca primeste de la Isus nu numai apa vieti dar si Botezul spiritual dupa ce si-a curatat sufletul prin spovada facuta cu ajutorul lui Isus.
Aceasta apa vie se daruieste de catre Dumnezeu, asa dupa cum ne spune acelasi evanghelist in Apocalipsa, cap. 21/6: ,,Celui ce inseteaza ii voi da sa bea, in dar, din izvorul vieti" si aceasta femeie, fara sa banuiasca, i-a fost dat sa bea in dar, din izvorul nemuriri.
Femeia samarineanca, venind la fantana lui Iacob, ca sa-si racoreasca
trupul, a primit harul racoriri si linistiri sufletului, cel in vesnica
neliniste si necontenita cautare, prin invataturile divine primite de la
Isus, la fantana istoriei. Acestei femei ii mai este dat sa auda cea
mai elocventa declaratie a lui Isus, prin care se descopera, intregii
omeniri, indeplinirea promisiuni si asteptari poporului iudeu, ca Mesia,
a sosit si este cel ce vorbeste cu ea (cfm. Io. 4/26).
Cand acea femeie a inteles ca in fata ei sta Izvorul Adevarului,
Izbavitorul cel de mult promis si asteptat, isi lasa ulciorul, uita de
apa dupa care a venit si alearga in cetate, sa vesteasca concetatenilor
ei minunata sa descoperire, devenind, astfel, primul apostol femeie in
randul unui popor, ostil iudeilor - samarinean. Atat de convingatoare a
fost femeia in fata oamenilor, incat acestea nu doar au venit sa-l vada
si sa-l asculte pe Isus, dar l-au si rugat sa petreaca mai mult in
mijlocul lor.
Dupa cele doua zile petrecute de Isus cu cetateni din Sihar, acestea i-au spus femei: ,,Nu mai credem pentru cuvantul tau, ci pentru ca noi insine, am auzit si stim ca acesta este, cu adevarat, Mantuitorul." Io. 4/42.
Din cele aduse in fata ochilor si urechilor noastre de Evanghelia de astazi, trebuie sa retinem ca apa vie,
se primeste de la Dumnezeu, la Biserica numai dupa ce: esti insetat cu
adevarat de ea; sufletul iti este curat, spovedit si fara de pacate;
iar, inchinarea in spirit si adevar se poate face numai dupa ce
ai baut apa vie pe care trebuie sa o cersesti si tu prin fapte bune, la
fel cum a cerut-o si femeia samarineanca lui Isus: ,,Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez niciodata" Io. 4/11. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.