Sfantul
evanghelist Luca ne incadreaza in timp si spatiu ineputul predicii
sfantului Ioan Botezatorul - puntea de legatura dintre Testamentul Vechi
si Testamentul Nou: ,,In al 15 lea an
al domniei cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul
Iudeii... in zilele arhiereilor Anna si Caiafa... " (Lc. 3; 1/2).
Si astfel putem sa determinam ca, la sfarsitul anului 29, inceputul
anului 28 (îc), pe malurile raului Iordan isi face aparitia
Inaintemergatorul, cel care urmeaza sa pregateasca drumul veniri lui
Isus, pentru a reface legatura rupta intre Dumnezeu Tatal si om.
Legatura ce nu putea sa se refaca fara o interventie divina, si de
aceea, Dumnezeu, in marea sa iubire pentru poporul creeat dupa chipul si
asemanarea sa, trimite, ca mijloc de reparare, pe Fiul sau Unul nascut
care sa refaca aceasta legatura prin jertfa sa pe cruce.
Timp de 300 de
ani nu se mai auzise in Israel, nici o voce de profet, totul parea ca se
terminase. Dumnezeu nu mai dorea sa comunice cu poporul sau si astfel
intreg poporul iudeu era intr-o nerabdatoare asteptare. Si, deodata, se
aude un glas care striga in pustiu si marturiseste ca peste Israel, a
venit lumina si ca, in mijlocul poporului: ,,se afla acela pe care voi nu-l stiti, cel care vine dupa
mine, dar care a fost inainte de mine si caruia eu nu sunt vrednic sa-i
dezleg cureaua incaltamintelor" (Io. 1; 26/27) Dar, pentru a fi
cunoscut trebuie, mai inainte, sa fie curatata calea, sa dispara din
inima omului: mandria, ura, desfraul, minciuna, dusmania, etc., pentru
ca mantuirea vine numai in sufletele acelora care se pocaiesc de pacate,
care au alungat de la ei omul vechi. I
Ioan Botezatorul le cere celor ce
vor sa vada lumina lui Dumnezeu sa fie pregatiti; sa se ajute unul pe
altul si in, special, pe cei saraci si neajutorati. Vamesilor, le cere
sa se abtina de la inselaciune si sa nu ia mai mult decat trebuie de la
cei de la care strang darile. Soldatilor, sa nu asupreasca pe nimeni, sa
fie drepti si corecti, multumiti cu ceea ce li se ofera sa nu doreasca
mai mult. Fariseilor, le atrage atentia ca nu mai au loc de scapare
pentru fatarnicia lor si ca, a sosit timpul cand trebuie sa dea
socoteala pentru faptele lor. I
In acea perioada in Israel se formasera
doua mari secte: fariseii si saduceii. Primi se considerau ca singuri
cunoscatori si intrepreti ai Legii vechi, a Legii lui Moise, cu toate
ca, in ralitate, nu faceau nimic din ceea ce propovaduiau, ci se
ingrijeau de cumularea de averi si traiau in lux si defranare. Mereu
faceau observatii oamenilor din popor pentru micile greseli facute de
acestea, desi, ale lor erau cu mult mai mari si mai grave, de aceea Isus
le spune: ,,plini de fatarnicie si de
faradelegi" Mt. 23/28.
Cealalta secta, a saduceilor, nu credea
in nemurirea sufletului si erau de principiul: ,,bea si mananca pentru
ca dupa moarte nu mai este nimic." Pe acestea, dar si pe poporul care
apucase pe cai gresite, vrajitorii, jocuri de noroc, distractii ieftine,
etc., Ioan îi apostrofeaza si le cere fapte demne de pocainta si graba
pentru ca; ,,securea sade la tulpina
copacilor" si este pregatita.
La fel si noi, fara fapte bune;
spovada si hranirea cu adevarata mancare nu o sa ne asiguram Imparatia
Cerurilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.