marți, 17 iulie 2012

Duminica a XXIII a dupa Rusalii

,,Căci mulţi demoni intraseră în el”

    In Evanghelia de astazi ni se spune cum a vindecat Isus un om care era plin de demoni si care crea panica in sufletele celor care se incumetau sa treaca prin preajma.
    Si in noi sunt astazi o multime de demoni care ne distrag atentia de la menirea noastra, cum sunt: demoni raului, demoni uri, a razbunari, ai lacomiei, a vinovatiei, al stresului, al conflictelor, etc., ce fac din om o epava.
    Avem apoi: familii scindate, personalitati scindate, natiuni scindate si chiar o lume scindata, de aceea este o nevoie foarte mare de demnitate, de cineva care sa uniformizeze toti acesti demoni din noi pentru a putea exista ca o entitate unica.
    Dupa cum Isus l-a vindecat pe acel demonizat din Evanghelie, acelasi lucru il poate face si pentru noi daca vom dori sa conlucram cu el si avem credinta.
    Daca nu vom folosi uneltele mantuiri, pe care Dumnezeu ni le-a pus la indemana si invatatura lui Cristos pentru apararea sufletului, atunci isi vor face loc in noi si ceilalti demoni: lepadarea de biserica, de Dumnezeu, betia si durerea pentru ca, asa dupa cum stim, bolile au cauza comuna, pacatele noastre, fie ele materiale sau spirituale.
    Evanghelia ne spune ca omul posedat si vindecat de Isus, devine vestitorul Imparatiei lui Dumnezeu: “si, a plecat, vestind in toata cetatea, cate i-a facut lui Isus” Lc 8,39.
    In schimb oameni din acel tinut nu erau interesati de vindecarea semenilor lui, ci ingrijorati de faptul ca si-au pierdut porcii, de comorile pamantesti. Cu toate ca, salvarea sufletului, este ceva cu totul nepretuit, asa dupa cum tot Isus ne explica.
    Isus doreste sa ne transmita faptul ca pierderea lucrurilor pamantesti nu trebuie luata in seama cand este vorba de salvarea de la pieire a unui singur suflet, chiar daca acel suflet ar fi al celui mai neinsemnat om de pe pamant.
    Dumnezeu cere recunostinta noastra si prin fapte bune, dar si prin cuvant, pentru ca; unuia Dumnezeu i-a dat avere, dar el din nefericire isi cheltuie avutia in desfranari si destrabalari. Pe altul l-a inaltat intr-un anume post, ca sef peste semeni sai, insa el se mandreste ca Nabucodonosor si-i asupreste. Celuilalt i-a dat frumusete si podoaba, dar el nu se pazeste sa ramana curat si prin acest har, pe multi ii coboara in adancul iadului. Altuia i-a dat intelepciune, ca sa invete si pe alti, ca Solomon, insa el o foloseste numai pentru a face alte pacate.
    Si astfel vedem cum cei mai multi folosesc darul binfacerilor dumnezeesti ca un mijloc de batjocorire a legilor lui Dumnezeu prin pacatele pe care le fac.
    Pe toate celelalte pacate le spovedim si-i cerem iertare lui Dumnezeu, dar pentrul pacatul nerecunostintei, nu varsam nici o lacrima, nu facem nici o rugaciune de iertare si nici mustrare de constiinta nu avem.
    Trebuie sa facem in asa fel ca sufletul nostru sa fie intotdeauna curat si deschis catre fapta buna pentru ca, atunci cand Isus va vroi sa vina sa salasluiasca in el, sa-l primim cu iubire pentru ca el ni l-a salvat distrugand raul si daruind lumi viata vesnica. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

Reţineţi: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.