,,Fiule, iertate-ti sunt pacatele tale !" Mt. 9/2
Exista cel putin doua feluri de paralizii si ambele la fel de periculoase: paralizia fizica si paralizia spirituala.
Paralizia fizica blocheaza o anumita parte a corpului omenesc si acesta nu mai raspunde la comenzile creierului. Paralizia spirituala
este tot o blocare, dar nu a corpului ci a minti omenesti care se
produce urmare pacatului care l-a despartit pe om de Dumnezeu, cum ar
fi: iubirea de arginti, lenea, mandria, necuratia, ura, mania, barfa
s.a., care ocupa toata fiinta si constiinta omului, nemailasand loc si
pentru grija sufletului, pentru Dumnezeu, provocand slabirea sufletului,
adica paralizia spirituala.
Dupa ce Isus a fost alungat din Gadara,
unde a liberat de demoni pe cei doi oameni indraciti, a trecut marea
Tiberiadei si ajuns in Capernaum unde i se aduce un neputincios, cu pat
cu tot, dupa cum scrie in Evanghelia lui Marcu in 2/1-4 si pe care l-au
coborat, prin acoperis, cu patul in fata lui Isus.
Bolnavul, la
vindecarea caruia ne face partasi evanghelia de astazi, se afla in
aceasta stare datorita vietii depravate pe care a dus-o inainte ca
Dumnezeu sa-l opreasca prin aceasta paralizie si caruia fariseii ii
pusese deja un stigmat ,,moartea."
Dar iata ca acesta gaseste in Cristos doctor si vindecator, atat al
trupului cat si al sufletului sau paralizat, la care apeleaza prin
prieteni sai. El nu-si pierde nadejdea vindecarii si, auzind de prezenta
lui Isus la Capernaum, isi roaga prieteni sa-l duca la Isus. Lucru pe
care ni-l cere si noua Isus. Sa cautam sa ajungem la el.
Niciunul
dintre cei loviti de soarta, intr-un fel sau altul, nu trebuie sa
abandoneze lupta si sa se lase prada propriilor nenorociri, ci sa
priveasca spre cer. Spre Isus, care-i asteapta sa se intoarca pe calea
cea adevarata. Sa-si puna vointa in credinta, in Isus si atunci oricare
ar fi raul care ti-a legat trupul si sufletul, vei fi izbavit. Din
nefericire si astazi, in lume, exista un impresionant numar de oameni ce
se afla sub stapanirea diavolului, precum neputinciosul din Evanghelia
citita astazi, pentru ca toti aceea care se departeaza, de buna voie, de
poruncile lui Dumnezeu, ajung sub stapanirea celui viclean.
Multi
oameni considera ca pot pacatui usor sau cate putin, cu gandul ca atunci
cand se vor hotari se vor putea abtine cu desavarsire de la pacat.
Uitand ca inceputului ii urmeaza frecvente ademeniri, noi si noi ispite,
pana se trezesc ca se afla stapaniti de o putere si de o atractie spre
pacat de care apoi simt ca nu se mai pot debarasa.
Cea mai mare si
mai importanta vindecare, pe care a primit-o neputinciosul din
Evanghelia de astazi, nu a fost vindecarea trupului, ci iertarea
pacatelor si restabilirea centrului de comanda din creier cu sufletul si
inima sa.
Dupa cum observam Mantuitorul nostru Isus a intervenit mai
intai la cauza suferintei acestui om, la boala sufletului si numai dupa
aceea la boala trupeasca, aratand celor de fata, puterea pe care o are
ca Fiu al lui Dumnezeu, asa dupa cum l-au recunoscut si demoni din
evanghelia duminici precedente.
Si iata cum, dupa ce Isus, ii
salveaza pe cei doi oameni din Gadara, nici aici in ,,tara lui" nu are
parte de recunostinta, de apreciere pentru redarea sanatatii
paraliticului, din contra, este acuzat de hula impotriva lui Dumnezeu de
catre farisei si carturari iudei. Isus le atrage atentia acestora
asupra gandurilor ce le umbla prin minte: ,,De ce cugetati cele rele in inimile voastre ?!" Mt. 9/4., demonstrandu-le acestora puterea pe care o are de a citi si gandurile omului.
Aceasta
ura a fariseilor si carturarilor iudei, paradoxal, vine tocmai din
cunoasterea pana in cele mai mici detalii a Legii. Ceea ce determina
reactiile lor de mare aversitate la adresa lui Isus. Fiind prea ocupati
sa filtreze totul prin lege si constienti de faptul ca erau catalogati,
de popor, ca si cei mai buni cunoscatori ai ei, uita chiar de esenta
mesajelor transmise de catre Dumnezeu, prin lege, adica venirea unui
Mantuitor. Si daca, in baza Aliantei dintre Dumnezeu si poporul ales,
Dumnezeu il apara pe acesta si-l izbaveste din orice situatie, chiar
uzand de forta armelor impotriva dusmanilor, prin uni dintre alesii sai,
nu puteau concepe ca Dumnezeu sa se afle in acest tanar care transforma
sarbatorile iudaice in zile de vindecare spirituala si trupeasca. Si
care se imprieteneste si sta la masa cu pacatosii publici in vazul
tuturor.
Deoarece acesti carturari isi pun nadejdea in Lege si in
ceea ce cunosc din ea, asteptau ca, asa dupa cum s-a petrecut dealungul
istoriei, poporului ales, Dumnezeu sa trimita si acum poporului un
razboinic viteaz, capabil a se bate cu ocupantul roman. Si nu puteau
acceptau ca, acest tanar, cu vorba blanda, privirea senina si chip
linistitor poate sa fie salvatorul poporului iudeu. De aceea, orice
minune pe care Isus o facea si orice vorba dumnezeeasca pe care o
rostea era considerata blasfemie, hula si luarea in desert a numelui lui
Dumnezeu, deci, pacat.
Cu alte cuvinte, daca Isus, nu seamana cu
nici unul dintre vechi izbavitori, cu arma in mana, a poporului ales,
dupa gandirea lor, nu are cum sa fie izbavitorul promis.
De aici se
desprinde faptul ca, omul fiind obisnuit sa rezolve anumite lucruri prin
forta armelor si a conflictelor prin mijlocirea armelor si a duritatii
in care primeaza Legea Talionului, nu poate accepta si concepe ca
tensiunile, de orice natura, se pot rezolva si pe cale pasnica,
amiabila, prin iertare, toleranta, blandete, umilinta si iubire asa dupa
cum facea si Isus.
Si in al doilea rand, faptul ca; viata de veci,
mantuirea si fata lui Dumnezeu nu pot fi atinse, respectiv vazute, in
lipsa virtutilor. Amin.
joi, 19 iulie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.