Duminica a IV a din postul Pastelui

,,De poti crede, toate sunt cu putinta, celui ce crede." Mc. 9/23

    Sfanta Evanghelie, pe care am ascultat-o astazi ne prezinta rugamintea unui tata adresata lui Isus pentru fiul sau bolnav de o boala grava, - epilepsia.

    Inainte si pe timpul vieti publice a lui Isus, era convingerea generala ca, toate necazurile ce se abat asupra omului sunt urmarea faptului ca persoana respectiva nu se mai afla sub protectia divina si ca, a trecut sub cea a diavolului. Situatie in care acesta isi trimite slujile sale care-l ,,muncesc" necontenit. La fel cum au procedat si cu acest tanar. Sigur ca, cei mai afectati de bolile sau necazurile copiilor sunt parinti. Ei sunt primi care intervin pentru ameliorarea stari de sanatate a acestora. De aceea, ne putem inchipui, ca si acest tata a intreprins toate demersurile umane posibile la acea data pentru ameliorarea stari de sanatate a fiului sau. Printre acestea fiind, asa dupa cum ne spune sfantul evanghelist Marcu, si prezentarea copilului la ucenicii lui Isus, dar rezultatul nu a fost cel asteptat.

    Acest tata, vedem din sfant Evanghelie, are dorinta, legitima, de altfel, de a-si vindeca fiul dar nu avea suficienta incredere in nici unul dintre cei la care a apelat. Chiar si lui Isus, despre care auzise cate minuni a facut, ii spune: ,,daca poti ceva, ajuta-ne!".

    Tatal acestui tanar este necredincios si plin de indoieli, nu are incredere nici in Isus pentru ca ii solicita mila fata de ei, spunand: ,,fie-ti mila de noi!" si nu-si dezvolta credinta care trebuie sa o aiba in puterea dumnezeiri lui Isus.

    Isus cunostea destul de bine necazul tanarului, deasemenea stia, tot asa de bine, si durerea din sufletul acestui parinte, dar dorea sa-l constientizeze, nu numai pe acest tata, dar si pe cei prezenti la aceasta intamplare, cum a facut-o si cu alte ocazii, de faptul ca numai credinta puternica, aduce mantuirea. Si ca, dubiul si indoiala amana sau chiar pierd mantuirea. De aceea, inainte de a interveni, ii spune, in fata celor prezenti: ,,De poti crede, toate sunt cu putinta, celui ce crede!" Mc. 9/23.

    Impresionat de Isus Cristos, tatal cu lacrimi in ochi spune, hotarat: ,,Cred, Doamne !" moment in care Isus intervine, la fel cum a facut-o si cu alte ocazii, aratandu-si puterea dumnezeirii sale, doar prin puterea cuvantului poruncind diavolului sa iasa din tanar si sa nu se mai intoarca niciodata la el.

    Prin aceasta interventie, descrisa de sfanta Evanghelie de astazi, Isus, readuce in mesajul invataturilor sale, nevoia postului si a rugaciuni spunandu-le ucenicilor sai, care nu reusise sa-l vindece pe baiat: ,,Acest soi de demon nu poate fi scos decat cu post si rugaciune!" Mc. 17; 20/21

    Si, iata cum, nevoia postului a fost instituita de Biserica avand la baza invatatura lui Cristos si viata sa, faptul ca, inainte de a-si incepe viata publica, a postit 40 de zile, la fel ca Inaintemergatorul sau, care se pregatea pentru a se achita de menirea pentru care a fost nascut ca o binecuvantarea a unor oameni inaintati in varsta, Zaharia si Elisabeta.

    Postul, nu numai ca, curata trupul de toxine, dar, mai ales, spala sufletul de ispite si pacate prin; reducerea prisosului de energie din alimentele de dulce consumate, meditatia omului despre viata sa, despre Patima Domnului si relatia lui cu Creatorul sau - Dumnezeu - Tatal.

    Rugaciunea este cel de al doilea mijloc de mantuire, aflat si din Evanghelia de astazi, pentru ca duce la vindecarea trupului de porniri dezordonate sau dezonorante si curata spiritul uman, prin concilierea directa si intima a omului cu Dumnezeu. Fiind cel mai simplu si mai usor mijloc de a sta de vorba, asa dupa cum doresti tu, cu Dumnezeu.

    Necesitatea rugaciuni deriva din nevoia omului de a se destainui, de a-si face propriul examen de constiinta in fata Creatorului sau, din faptul ca, prin Jertfa Fiului lui Dumnezeu am devenit fii adoptivi ai lui Dumnezeu si frati ai lui Isus Cristos. Referitor la rugaciune ,,apostolul neamurilor" sfantul Pavel, in 1 Tim. 2/8, spune ca trebuie sa ne rugam: ,,in orice loc, fara manie si fara indoiala."

    Luand acest exemplu, adevarati crestini se roaga mereu, fie pe margelele de rozar, fie intonand calea crucii, fie solicitand preotilor oficierea de sfinte Liturghii pentru ei, familiile lor, prieteni sau cunoscuti, dar, mai ales pentru Sufletele sarace din Purgator, pentru care nu are cine sa se roage, etc. Este bine de retinut, chiar si din aceasta sfanta Evanghelie, a IV a din Postul sfintelor Pasti, ca orice cerere adresata lui Dumnezeu, personal sau prin intermediul aproapelui nostru, ori solicitarea unor sfinte liturghii trebuie insotita de conditia ,,sine qua non" a credintei, fara dubiu sau indoiala, ca Dumnezeu ne va asculta si ne va ,,apuca de mana" si ne va ridica, la fel cum a facut cu tanarul din Evanghelia de astazi. Amin.