Duminica dupa Inaltarea sfintei Cruci

,,Ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau ?!"

Un filozof antic, Platon, spunea: ,,daca vrei ca trupul sa-ti fie sanatos, vindeca mai inainte sufletul!" Sufletul bolnav imbolnaveste trupul. Aproape toate bolile trupului provin de la boala sufletului omenesc. Si pentru a explica, va rog sa va ganditi la cate boli au cauzalitate in stres; diabetul, bolile neuropsihice, cele ale rinichilor, bolile cardiovasculare, reumatologice, etc. care toate isi au cauza in boala sufletului. Sufletul a fost creeat pentru a conduce trupul si nu invers si fiindca este suflarea lui Dumnezeu peste ,,lutul" din care a fost creeat trupul, isi are maretia lui, din urmatoarele motive: pretul platit pentru salvarea si mantuirea lui a fost sangele Fiului lui Dumnezeu; este etern si va supravietui trupului; este glasul constiintei, indreptatorul omului in viata pamanteasca si biciul lui Dumnezeu pentru momentele indepartarii omului de Creeatorul sau. De aceea, pierderea sufletului, in detrimentul castigului lumesc, este cea mai proasta afacere posibila, asa dupa cum ne atentioneaza si Isus inEvanghelia de astazi. Sufletul se pierde prin faptul ca: omul nu mai traieste pentru Dumnezeu; cand omul refuza interventia divina in viata sa; cand punem in locul sufletului avere, bani, obiecte si alte lucruri materiale; cand luam numele lui Dumnezeu in desert si omul crede ca nu mai exista posibilitate de iertare la starea sa de pacatos in care a ajuns la un moment dat. Chemarea Evangheliei de astazi este ca omul sa se pregateasca necontenit pentru ceruri si sa nu se lase in mana satanei: ,,oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie!" Reusim aceasta daca plivim buruienile care ne-au inundat sufletul si daca lasam la o parte tentatiile acestei lumi, ce dau impresia unei bucurii, care de fapt este o bucurie efemera ce nu inalta nici omul si nici sufletul sau, decat pentru o scurta perioada de timp. Lepadandu-ne de toate acestea ne vom putea concentra mult mai usor asupra chemarii lui Isus: ,,Urmeaza-ma!." Crucea fiecaruia dintre noi este, in primul rand, suferinta si osteneala noastra in lucrarea faptelor bune, necesare propriei mantuiri. Cruce ce, in viata unui urmas al lui Cristos, imbraca mai multe forme de aceea, fericit este acela care-si duce crucea pe pamant in dragoste si iubire pentru Dumnezeu, asigurandu-si astfel mantuirea. Pentru incurajarea omului in ducerea crucii sale, Isus a spus: ,,intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre" Lc. 21/19. Insa, luarea crucii mai implica ceva, implica; lepadarea de sine. Acel ,,de sine" pe care Isus il cere sa-l lepadam este hotararea omului de a anula contactul avut cu pacatul indiferent de drumul pe care acesta vine la noi. Si, astfel eliberati, vom reusi sa ne reorganizam viata pe alte criterii si mai ales principii. Abia dupa ce am ,,omorat" sursele pacatului din mine, voi reusi sa inlatur si pacatul pe care inainte de a-l cunoaste pe Dumnezeu l-am facut cu mare usuratate. Si, astfel curatat, imi voi lua crucea si voi merge pe calea trasata de Cristos. Am spus mai sus ca, aceasta cruce a noastra imbraca mai multe forme, ea poate sa fie mai usoara sau mai grea, in functie de cum am stiut sau am vrut sa colaboram cu Cristos. In acest sens este deosebit de importanta si atitudinea noastra fata de greutatea crucii si nu in ultimul rand, dispozitia noastra de a respecta, din libera vointa, cele doua conditii de urmare a lui Cristos. A purta aceasta cruce, pe care singur ti-ai usurat-o sau ingrelat, inseamna a te purta tu insuti, in toate imprejurarile vietii tale, dupa modelul si invatatura pe care ne-a lasat-o Isus prin pilda vietii sale. Si, participand la sfanta Liturghie, cu regularitate, vei avea mereu in minte si memorie, jertfa nepretuita platita pentru tine de Fiul lui Dumnezeu. Caci, necazul produce rabdare, rabdarea nadajde, nadejdea credinta si dragostea, care ne apropie de Dumnezeu si ne asigura mantuirea. Amin.