,, Indrazniti ! Eu am biruit lumea" Io. 16/33
Sfantul Mare Mucenic Gheorghe s-a nascut in anul 280 dupa Cristos in Capadocia, ca fiu al unui slujbas imparatesc crestin si a fost crescut in credinta crestina de mama sa care era o crestina evlavioasa. Ramas orfan de tanar se muta impreuna cu mama in Lidia Palestinei, unde parintii sai aveau o mostenire. Inca de la varsta de 17 ani (sau 20 de ani, dupa unii istorici) se inroleaza in armata unde da dovada de reale abilitati de comandant, de aceea imparatul Diocletian il numeste ,,tribun", un fel de comandant, in propria sa garda. Cu toate ca Diocletian a fost imparat inca din anul 284, numai in ultimii doi ani ai domniei sale a pornit prigoana impotriva crestinilor la indemnul ginerelui sau Galeriu, in anul 303, cand a amis acel decret de ,,stergerea numelui de crestin" dintre supusii sai. Urmare acestuia, sangele crestinilor curgea pe strazile Romei precum vaile primavara dupa topirea zapezilor. Acesta este tabloul zilnic al vieti tanarului militar. Si, fiindca, dragostea fata de Cristos, buna crestere si educatia crestina, primita de la parintii sai, nu l-au lasat sa fie las, se infatiseaza singur imparatului si, inaintea intregii curti imperiale isi marturiseste credinta crestina afirmand ca el intelege sa slujeasca imparatului numai ca ucenic al lui Cristos. Urmare acestei marturisiri, asupra sfantului, incep persecutiile si chinurilor pentru a-l indemna sa se lepede de credinta crestina. Dar, chiar in timpul celor mai crunte chinuri, sfantul isi marturiseste, cu si mai multa ardoare, credinta in Dumnezeu, in fata imparatului, dar si al celor prezenti, ceea ce face ca multi dintre cei care asistau credeau ca numai o putere supranaturala il poate face sa rabde atat suferinta si sa ramana in viata. De aceea multi dintre spectatorii acelor grotesti scene imbratiseaza credinta in Dumnezeul cel viu, Isus Cristos. Se spune ca in vremea detentiei sale, atingandu-se de un mort, acesta a inviat fapt ce a determinat-o pe insasi imparateasa Alexandra sa-l marturiseasca pe Cristos. Vazand aceasta, imparatul insusi incearca sa-i induplece sa renunte la aceasta credinta promitandu-le diverse onoruri si pozitii privilegiate, dar in zadar. Cei doi au preferat moartea muceneasca decat lepadarea de Cristos. Atunci imparatul vazand ca supliciul si chinurile la care a fost supus sfantul in loc sa reduca numarul celor care se declarau crestini, acesta creste a hotarat ca atat sfantului cat si imparatesei Alexandra, sa i se taie capul. Ostasii i-au scos pe cei doi din cetatea pentru a-i duce la locul executiei dar imparateasa a murit pe drum, neajungand sa-si dea sufletul ca martir, in timp ce sfantului ,dupa ce au ajuns la locul executiei, i s-a taiat capul cu sabia in timp ce rostea rugaciuni de multumire pentru tot ce i-a fost dat. Acestea s-au intamplat la Diospoli in data de 23 aprilie anul 304 ziua acestui praznic de venerare a vitejiei si eroismului marelui mucenic. Pentru poporul credincios, martirii si mucenicii sunt crestini alesi si luminati de catre Dumnezeu, inzestrati cu puteri supranaturale, de a se putea lupta cu pagani din primele veacuri si cu puterea diavolului. De aceea, in toiul celor mai cumplite prigoniri trupesti, Isus îi întareste si-i lumineaza cu puteri si viziuni dumnezeesti care-i fac sa nu simta suferinta si sa ramana pilda vie pentru cei ce se nevoiesc sa devina adevarati fii ai lui Dumnezeu. Din nefericire omul zilelor noastre da legimitate pasiunilor si patimilor sale, in detrimentul credintei castigate cu sangele muceniciei, incat, daca unele adevaruri de credinta nu-i convin sau sunt in contradictie cu placerile sale, le omite spunandu-si ca se poate si asa. El tot crestin ramane! Traditia spune ca Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a facut multe minuni, atat in scurta sa viata, cat si dupa moartea sa, ceea ce-l face sa fie unul dintre sfintii cei mai adorati si iubiti. In tara noastra multe sate si orase îi poarta numele, chiar si unul dintre bratele Dunarii are numele lui. Multe biserici si chiar manastiri îl au ca patron spiritual. Multa vreme a fost considerat ocrotitorul si aparatorul ostirii romane. Steagul Moldovei, pe care Stefan cel Mare l-a trimis manastirii Zorograf de pe muntele Athos, in anul 1500, al 43 lea al domniei sale, pe langa chipul sfantului, omorand balaurul, era si rugaciunea Domnitorului pentru el si tara sa. Referitor la icoana in care este prezentat ca ucigand balaurul si care este cea mai raspandita infatisare a lui in lumea crestina se spune ca are la origine urmatoarea legenda: In cetatea Virit, la poalele muntelui spre Liban, era un lac foarte mare in care traia un balaur care teroriza intreg tinutul si pentru a-l linisti locuitorii cetatii, impreuna cu dregatorul ei , au hotarat sa-i dea de mancare cate un animal, iar dupa ce a mancat toate animalele sa-i fie dat, prin tragere la sorti , cate un copil. Si tocmai cand sortii au cazut pe fata imparatului, care era imbracata mireasa si astepta, pe marginea lacului, cumplita soarta, apare un tanar frumos cu o sulita pe care avea un semn necunoscut locuitorilor. Fata il atentioneaza sa se departeze pentru ca urmeaza sa apara balaurul din adancuri, dar tanarul refuza si in momentul cand balaurul se iveste îl ucide cu sulita si astfel salveaza fata dregatorului. Dupa care îl trage pana in mijlocul cetati, cerand celor prezenti sa aiba nedejde la orice incercare in Isus Cristos, care a biruit lumea si moartea si sa se roage, din tot sufletul, pentru izbavire Dumnezeului celui viu si nu zeilor pagani. Ocazie cu care s-au botezat ,,peste 25 de mii de barbati afara de femei si copii, impreuna cu imparatul lor pagân," ne spune Traditia.
Asa dupa cum Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a salvat fecioara din gura balaurului, asa pazeste si astazi Biserica lui Cristos si pe tot sufletul crestinesc de diavolul aducator de ispite si pacat ce incearca sa ne traga in adancurile iadului. Amin
Sfantul Mare Mucenic Gheorghe s-a nascut in anul 280 dupa Cristos in Capadocia, ca fiu al unui slujbas imparatesc crestin si a fost crescut in credinta crestina de mama sa care era o crestina evlavioasa. Ramas orfan de tanar se muta impreuna cu mama in Lidia Palestinei, unde parintii sai aveau o mostenire. Inca de la varsta de 17 ani (sau 20 de ani, dupa unii istorici) se inroleaza in armata unde da dovada de reale abilitati de comandant, de aceea imparatul Diocletian il numeste ,,tribun", un fel de comandant, in propria sa garda. Cu toate ca Diocletian a fost imparat inca din anul 284, numai in ultimii doi ani ai domniei sale a pornit prigoana impotriva crestinilor la indemnul ginerelui sau Galeriu, in anul 303, cand a amis acel decret de ,,stergerea numelui de crestin" dintre supusii sai. Urmare acestuia, sangele crestinilor curgea pe strazile Romei precum vaile primavara dupa topirea zapezilor. Acesta este tabloul zilnic al vieti tanarului militar. Si, fiindca, dragostea fata de Cristos, buna crestere si educatia crestina, primita de la parintii sai, nu l-au lasat sa fie las, se infatiseaza singur imparatului si, inaintea intregii curti imperiale isi marturiseste credinta crestina afirmand ca el intelege sa slujeasca imparatului numai ca ucenic al lui Cristos. Urmare acestei marturisiri, asupra sfantului, incep persecutiile si chinurilor pentru a-l indemna sa se lepede de credinta crestina. Dar, chiar in timpul celor mai crunte chinuri, sfantul isi marturiseste, cu si mai multa ardoare, credinta in Dumnezeu, in fata imparatului, dar si al celor prezenti, ceea ce face ca multi dintre cei care asistau credeau ca numai o putere supranaturala il poate face sa rabde atat suferinta si sa ramana in viata. De aceea multi dintre spectatorii acelor grotesti scene imbratiseaza credinta in Dumnezeul cel viu, Isus Cristos. Se spune ca in vremea detentiei sale, atingandu-se de un mort, acesta a inviat fapt ce a determinat-o pe insasi imparateasa Alexandra sa-l marturiseasca pe Cristos. Vazand aceasta, imparatul insusi incearca sa-i induplece sa renunte la aceasta credinta promitandu-le diverse onoruri si pozitii privilegiate, dar in zadar. Cei doi au preferat moartea muceneasca decat lepadarea de Cristos. Atunci imparatul vazand ca supliciul si chinurile la care a fost supus sfantul in loc sa reduca numarul celor care se declarau crestini, acesta creste a hotarat ca atat sfantului cat si imparatesei Alexandra, sa i se taie capul. Ostasii i-au scos pe cei doi din cetatea pentru a-i duce la locul executiei dar imparateasa a murit pe drum, neajungand sa-si dea sufletul ca martir, in timp ce sfantului ,dupa ce au ajuns la locul executiei, i s-a taiat capul cu sabia in timp ce rostea rugaciuni de multumire pentru tot ce i-a fost dat. Acestea s-au intamplat la Diospoli in data de 23 aprilie anul 304 ziua acestui praznic de venerare a vitejiei si eroismului marelui mucenic. Pentru poporul credincios, martirii si mucenicii sunt crestini alesi si luminati de catre Dumnezeu, inzestrati cu puteri supranaturale, de a se putea lupta cu pagani din primele veacuri si cu puterea diavolului. De aceea, in toiul celor mai cumplite prigoniri trupesti, Isus îi întareste si-i lumineaza cu puteri si viziuni dumnezeesti care-i fac sa nu simta suferinta si sa ramana pilda vie pentru cei ce se nevoiesc sa devina adevarati fii ai lui Dumnezeu. Din nefericire omul zilelor noastre da legimitate pasiunilor si patimilor sale, in detrimentul credintei castigate cu sangele muceniciei, incat, daca unele adevaruri de credinta nu-i convin sau sunt in contradictie cu placerile sale, le omite spunandu-si ca se poate si asa. El tot crestin ramane! Traditia spune ca Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a facut multe minuni, atat in scurta sa viata, cat si dupa moartea sa, ceea ce-l face sa fie unul dintre sfintii cei mai adorati si iubiti. In tara noastra multe sate si orase îi poarta numele, chiar si unul dintre bratele Dunarii are numele lui. Multe biserici si chiar manastiri îl au ca patron spiritual. Multa vreme a fost considerat ocrotitorul si aparatorul ostirii romane. Steagul Moldovei, pe care Stefan cel Mare l-a trimis manastirii Zorograf de pe muntele Athos, in anul 1500, al 43 lea al domniei sale, pe langa chipul sfantului, omorand balaurul, era si rugaciunea Domnitorului pentru el si tara sa. Referitor la icoana in care este prezentat ca ucigand balaurul si care este cea mai raspandita infatisare a lui in lumea crestina se spune ca are la origine urmatoarea legenda: In cetatea Virit, la poalele muntelui spre Liban, era un lac foarte mare in care traia un balaur care teroriza intreg tinutul si pentru a-l linisti locuitorii cetatii, impreuna cu dregatorul ei , au hotarat sa-i dea de mancare cate un animal, iar dupa ce a mancat toate animalele sa-i fie dat, prin tragere la sorti , cate un copil. Si tocmai cand sortii au cazut pe fata imparatului, care era imbracata mireasa si astepta, pe marginea lacului, cumplita soarta, apare un tanar frumos cu o sulita pe care avea un semn necunoscut locuitorilor. Fata il atentioneaza sa se departeze pentru ca urmeaza sa apara balaurul din adancuri, dar tanarul refuza si in momentul cand balaurul se iveste îl ucide cu sulita si astfel salveaza fata dregatorului. Dupa care îl trage pana in mijlocul cetati, cerand celor prezenti sa aiba nedejde la orice incercare in Isus Cristos, care a biruit lumea si moartea si sa se roage, din tot sufletul, pentru izbavire Dumnezeului celui viu si nu zeilor pagani. Ocazie cu care s-au botezat ,,peste 25 de mii de barbati afara de femei si copii, impreuna cu imparatul lor pagân," ne spune Traditia.
Asa dupa cum Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a salvat fecioara din gura balaurului, asa pazeste si astazi Biserica lui Cristos si pe tot sufletul crestinesc de diavolul aducator de ispite si pacat ce incearca sa ne traga in adancurile iadului. Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.