joi, 19 iulie 2012

Duminica a III a dupa Rusalii (Grijile omului)

,,Daca va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat." Mt. 6/v22

Evanghelia de astazi ne invata despre grijile principale ale omului pentru el si pentru sufletul sau.
Sfantul evanghelist Matei ne prezinta obligatiile pe care Isus le transmite omului pentru ca acesta sa-si pastreze sufletul curat. Si anume cu privire la: ochiul omului; stapanul la care omul trebuie sa slujeasca si Pronia divina.
I Ochiul omului. Pentru ca lumina ochiului ne lumineaza sufletul si prin constiinta ne luminam sau ne murdarim inima. Isus ne atrage atentia ca omul este tentat sa vada lucrurile asa dupa cum le simte el si nu dupa cum sunt acestea in realitate. De aceea sa avem grija sa nu ne simintim ochii deoarece ei sunt usa prin care intra pacatul in sufletul omului si poarta de intrare a diavolului in inima sa.
Ca urmare, daca ochiul este obisnuit si antrenat pentru a urmari ispitele, placerile si ocaziile de pacat, acesta va face abstractie de celelalte aspecte ale imaginii respective, transmitand inimi (trupului) doar semnalele satisfacerii inclinarilor sale si nu intreaga imagine in deplina ei realitate. Semnale, care ajungand in mintea antrenata si ea spre ispite, va deschide poarta prin care diavolul va intra si se va aseza in sufletul respectiv. Si iata, cum, necuratia ochiului, murdareste sufletul si inima omului care nu ia permis lui Dumnezeu sa-l consilieze si sa intre in sufletul sau. In schimb, daca ochiul este antrenat spre a vedea imaginile ce se perinda, frumusetea creatiei lui Dumnezeu si maretia lui, acesta va face abstractie de imaginile care aduc ispita si va incuia poarta pentru diavol si lucrarile sale, ajutand la luminarea trupului care, dupa cum spune sfantul apostol Pavel este ,,templul Spiritului sfant."
II Dupa cum stim, omul zilelor noastre, este tentat sa se puna bine si cu diavolul care-i ofera placerile materiale si trupesti intr-un timp scurt, in aceasta viata trecatoare, aducandu-i in fata ochilor si a urechilor fel si fel de tentatii, dar si cu celalalt stapan, Dumnezeu, care-i promite cele mai mari si mai pretuite comori, nu azi si nici aici, ci in viata viitoare. Si pe care-l ingrijeste si cinsteste doar in masura in care nu-i afecteaza placerile materiale si trupesti.
Acest om este inclinat mai mult spre pamant si mai putin spre cer. De aceea Isus cere omului ca trebuie sa se hotarasca, sa nu fie duplicitar pentru ca, in caz contrar, are sansa de a-si pierde mantuirea, castigandu-si propria osanda.
Intrucat se stie ca omul, in comparatie cu animalele, este activ (spre ispita si pacat) atunci cand este satul, bogat, sanatos si ca in aceste stari isi sporeste, cu multa ravna pacatele, spre deosebire de animale, care atunci cand sunt satule dorm, sunt linistite si nu ataca pe nimeni, Isus ne atentioneaza ca, grijile sufletului, trebuie sa aiba intaietate in fata grijilor trupesti.
Cine slujeste banului, slujeste unor idoli facuti de mana omului si fiindca ,,banul este ochiul dracului" conform unui proverb, omul avar si zgarcit este sclavul diavolului si inchinator idolilor sai. De aceasta sclavie doreste Isus sa ne fereasca. De aceste patimi si ispite ne cere sa fugim. Chiar in sfantele Evanghelii avem exemple de rautatea celui inrobit de bani, de avere, ca: tradarea lui Isus de catre ucenicul sau Iuda Iscarioteanul, pentru 30 de arginti; invidia provocata lucratorilor din vie, pe cei care au fost platiti cu aceeasi simbrie ca ei chiar daca au lucrat numai un ceas; soldati cumparati cu bani putini pentru a raspandi minciuna ca Isus a fost furat din mormant de ucenicii sai noaptea, s.a. In lume, banul este samanta; crimelor, furturilor, hotiilor, tradarii, minciunii, inselatoriilor, a distrugerii sentimentelor sufletesti si a mutilarii sufletelor curate. Desi, s-a dovedit, nu odata, ca si daca ai o multime de bani, cu ei nu poti cumpara ceea ce doar Stapanul lumii iti poate oferi; virtutile morale si crestine. Adevaratele comori pe care le poti lua cu tine si aici si in vesnicie.
III Tot prin aceasta Evanghelie, Isus, atentioneaza omul ca trebuie sa se lase in mainile Proniei divine, adica in Imparatia, dreptatea si grija lui Dumnezeu si toate celelalte vor veni de la sine (Mt.6/33). Din nefericire multa lume interpreteaza acesta evanghelie ca si cum, pentru a te mantui, in fata greutatilor vietii si a lipsurilor noastre sa nu intreprindem nimic, nici o actiune, asteptand ca rezolvarea acestora sa vina de la sine. Sa pice din cer toate cele care noua ne lipsesc. Chiar daca este adevarat ca toate vin de la Dumnezeu, care este in cer, ele nu vor veni daca noi nu lucram si daca nu conlucram cu cerul.
Nici Isus si nici evangheliile nu incrajeaza nemunca si nu apara pe cel lenes, din contra, ne indeamna sa muncim, dandu-ne chiar propriul exemplu cand spune: ,,Tatal meu lucreaza...si eu lucrez" Io. 5/v17. Apoi, in pilda talantilor in care osandeste pe suga cea lenesa, care in loc sa-si inmulteasca talantul primit il ascunde in pamant. In timp ce sfantul Pavel este foarte categoric cu cei lenesi spunandu-le: ,,Cine nu voieste sa munceasca, nici sa nu manance !" 2Tes. 3/v10.
Isus vine si corecteaza greselile omului care acumuleaza bogatii peste nevoile lui si ale familiei sale, in detrimentul atator flamanzi ai acestei lumi si ii spune cum, prin averea sa, isi poate castiga virtuti si viata de veci.
Viata a dovedit, nu o singura data ca, nelinistea pentru agoniseala zilei de maine, ca si regretul pentru pierderile materiale, mici, ale trecutului, altereaza bucuria trairii prezentului. Situt fiind faptul ca, numai prezentul este timpul lucrarii noastre pentru sufletul nostru si pentru vesnicie.
De aceea sa-l rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne dea harul pentru a intelege invataturile acestei sfinte Evanghelii dar si leacul curatirii vederii noastre spre luminarea trupului. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.