In evanghelia de astazi, Isus, ne prezinta modelul de rugaciune a doi oameni care merg in Sinagoga sa se roage :
Fariseul
este omul cu o pozitie privilegiata, respectat si perceput de catre
intreaga societate ca fiind si o persoana foarte pioasa. Calitati pe
care, face tot posibilul sa si le afiseze.
Vamesul
este omul care, prin slujba sa, este perceput de societate ca un
pacatos notoriu, un jecmanitor, pentru ca odata cu strangerea darilor
pentru imparat, isi facea si el parte. Din aceasta cauza nu avea
prieteni, lumea il ocolea si-l considera tradator de tara.
Urmarindu-le
rugaciunea vom constata ca inima lor este diametrala opusa cu perceptia
lor de societate si ca lumea, in general, percepe ceea ce omul vrea
sa-i ofere, fiind judecat dupa aspectele sale externe. Ceea ce este
normal neavand posibilitatea a ajunge la gandurile si sufletul
aproapelui nostru.
Fariseul
si in Sinagoga se afiseaza intr-un loc unde sa poata fi vazut de oameni
incercand, si prin aceasta pozitie, sa-si intareasca perceptia si chiar
sa-si construiasca una si mai buna incat cei care-l privesc sa-l admire
si mai mult. Iar daca auzim modul cum acesta se roaga vom vedea ca,
desi incepe bine,: ,,Doamne, iti multumesc..." continuarea este
cu totul altceva, de parca ar vrea sa-l pacaleasca pe Dumnezeu, la fel
cum ii poate pacali si pe oameni cu care vine in contact. El nu se roaga
ci mai degraba se lauda cat este el de drept, de cinstit, scotandu-si
in evidenta doar acele calitati care-l avantajeaza, chiar acuzandul pe
vames ca este hot si pacatos.
Dar
inainte de a asculta si rugaciunea celuilalt personaj al Evangheliei sa
amintim aici ca, rugaciunea omului, trebuie sa contina trei aspecte si
anume:
1. Rugaciunea de marire prin
care omul lauda pe Dumnezeu pentru ca l-a creeat si pentru ca ii
descopera mereu frumusetile a inca unei zile binecuvantate;
2. Rugaciunea de multumire pentru
tot ceea ce ne-a dat si ne da, noua si familiei noastre: sanatate,
pace, liniste sufleteasca, intelepciune si ajutor in tot ceea ce facem;
3. Rugaciunea de cerere
prin care se cere pentru noi si pentru cei cuprinsi in rugaciunile
noastre, hrana spirituala pentru suflet si sanatate pentru trup.
Si
acum dupa ce stim ce trebuie sa contina rugaciunea, sa vedem cum este
rugaciunea ,,pacatosului notoriu" cum l-a numit cineva. Acesta se aseaza
in Sinagoga la un loc mai retras, ca sa nu fie vazut de prea multa lume
si cu lacrimi in ochi, batandu-si pieptul, se adreseaza lui Dumnezeu cu
smerenie si cere sa fie iertat pentru pacatele pe care le-a facut,
considerandu-se pe sine cel mai mare pacatos.
Acest vames procedeaza dupa cum ne spune si Issac Sirul cand se refera la dreptatea si mila lui Dumnezeu: ,,Nu
spune niciodata ca Dumnezeu este drept. Daca el ar fi drept cu tine,
atunci tu ai fi in iad! Bazeaza-te doar pe mila lui Dumnezeu, care este
iubire si iertare" asa dupa cum ne cere si noua sa fim cu aproapele nostru, prieten sau dusman.
Si,
iata cum, prin atitudinea celor doi, fata de ei insisi si implicit fata
de Dumnezeu, unul a primit usurare iar altul osanda.
De aceea rugaciunea noastra trebuie sa fie smerita si sincera
pentru ca prin ea avem minunatul prilej de a sta de vorba cu Creatorul
nostru, care ne stie asa cum suntem, nu asa cum vrem noi sa parem.
Fariseul
nu numai ca nu s-a rugat dar si-a facut si mai mari pacate prin mandria
si laudele sale. Dupa cum mandria este inceputul tuturor pacatelor, asa
smerenia este mama tuturor virtutilor si cea mai sigura cale a omului
spre mantuire. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.