Sfantul apostol Toma a fost ales de catre Dumnezeu pentru a da cele mai
puternice si autorizate marturii despre misterele si adevarurile de credinta.
Prima marturie o da, asa dupa
cum am auzit din Evanghelia de astazi, la opt zile dupa Invierea Domnului, cand
Isus se arata, pentru a doua ora ucenicilor sai, ascunsi de frica iudeilor in
foisorul din Ierusalim, cand Toma se convinge, asa dupa cum a cerut, prin
propriile simturi de urmele lasate de uneltele de tortura pe trupul lui Isus.
Cea de a doua marturie de
credinta, o da acest apostol, la Adormirea Maicii Domnului cand, tot asa, din
vrerea lui Dumnezeu, ajunge numai dupa ce trupul Preacuratei este asezat in
mormant si cand cere si primeste, de la autoritati aprobarea deshumari,
demonstrand si marturisind, impreuna cu ceilalti apostoli si apropiati, prezenti
la mormant, ca Preacurata Fecioara Maria a fost ridicata cu trupul la cer.
Deci, un alt adevar de credinta pe care-l marturisim, noi crestini.
Dovada demonstrari Invieri lui Isus pe baza constatarilor prin propriile simturi a urmelor de tortura pe
trupul Domnului era necesara pentru: alungarea indoielilor viitoare din inimile
unor crestini, intarirea credintei celor in dubiu si, nu in ultimul rand, convertiri
unui mare numar de pagani dealungul istoriei. Fapt dovedit si de numarul
impresionant de mare al acelora care au imbratisat credinta in noua religie
bazandu-se pe forta acestei, apostolice, marturisiri a lui Toma.
Sfanta Evanghelie il mai numeste pe Toma si ,,Geamanul" fara a
specifica cu cine este geaman. Eu cred ca este geaman cu mine si cu tine,
iubite crestine, pentru ca, in fiecare dintre noi sunt prezente unele din
sentimentele traite, in acele zile, de apostolul Toma. In fiecare dintre noi au
existat sau poate mai exista: pesimismul, indoiala sau neincrederea, intr-o mai
mica sau mai mare masura, spre deosebire de el in care aceste sentimente s-au
stins atunci cand a cazut la picioarele lui Isus si a exclamat, cu lacrimi in
ochi : ,,Domnul meu si Dumnezeul meu !" Marturisind, astfel, lumi
intregi adevarul de netagaduit al Invieri lui Isus.
Cu toate ca Toma a marturisit, la fel ca si uni dintre ceilalti ucenici,
ca este dispus, mai degraba, sa moara impreuna cu Isus decat sa-l paraseasca,
dupa cum consemneaza sfantul evanghelist Ioan in cap. 11 versetul 16, acestea
cand au vazut ca Isus este arestat in Gradina Ghetsemani, de frica, au uitat
tot ceea ce promisesera nu cu mult timp in urma. Sfantul apostol Petru chiar
s-a lepadat de trei ori de el. Si, in acest fel se poate explica faptul ca, in
seara zilei in care a inviat Isus, se gaseau doar zece din cei 12 ucenici in
foisorul din Ierusalim. Toma, probabil, fiind mai fricos nu s-a ascuns impreuna
cu ceilalti, preferand o alta ascunzatoare, sau aceasta a fost, dupa cum am
spus, vrerea lui Dumnezeu, sa nu fie prezent la prima intalnire pentru a putea
da marturia convingerii prin simturi.
Dragostea lui Isus pentru ucenici sai o vedem, nu numai, din rugaciunea
speciala pe care a adresat-o Tatalui, dar si din faptul ca s-a intalnit cu ei
chiar in seara zilei in care a inviat. Prima grija a lui Isus, dupa ce Tatal
l-a inviat, a fost aceea de a-si linisti ucenicii, aratandu-se si spunandu-le :
,,Am fost mort si iata ca sunt viu, in vecii vecilor !"
Sfanta Evanghelie ne istoriseste, incontinuare, ca si misiunea de
propovaduire a ,,vesti bune" s-a facut tot la prima aratare a lui Isus,
dupa Inviere, cand le-a spus: ,,Precum m-a trimis pe mine Tatal, asa va
trimit si eu pe voi." Io.20/21, dandu-le si puterea de a ierta
pacatele: ,,carora le veti ierta pacatele, vor fi iertate si carora le veti
tine, vor fi tinute!" Io. 20; 22/23.
Chiar daca, asa dupa cum ne spune sfanta Evanghelie, la prima intalnire
cu Isus, apostolul Toma a lipsit, si el a raspandit cuvantul Evangheliei in
tinuturile: mezilor, partilor, persilor si in India unde a suferit moarte de
martir pentru credinta sa.
Aratarea lui Isus, la cele opt zile de la inviere si tot la atatea, dupa
incredintarea raspandiri evangheliei ,,tuturor neamurilor" a daruit
crestinilor o alta sfanta invatatura : ,,Fericiti cei ce nu au vazut si au
crezut." Io. 20/19.
Evident ca omul, ajuns la aceasta putere a credintei, este un om aflat
mereu in prezenta lui Dumnezeu, aflat in har, de aceea cuvintele urmatoare ale
lui Isus : ,,nu fi necredincios, ci fii credincios " Io. 20/29,
sunt indemnul lui Cristos si obligatia tuturor crestinilor pentru dobandirea
vieti de veci castigata noua, acolo pe lemnul crucii, de Fiul lui Dumnezeu,
chezasia mantuiri noastre.
Isus, nu numai ca a inviat, atunci, cu mai bine de doua mii de ani
inainte, dar el invie si astazi in inimile tuturor celor care-l iubesc si-i
urmeaza invatatura, al acelora pentru care s-a jertfit, dupa cum spune sfantul
apostol Pavel in Gal. 2/20 : ,,traiesc prin credinta in Fiul lui Dumnezeu,
care m-a iubit si s-a dat (morti) pentru mine !" Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.