,,Fiule, iertate-ti sunt pacatele tale!"
Sfanta
Evanghelie de astazi ne prezinta solidaritatea pe care crestini trebuie
sa o aiba cand este nevoie de interventia lor pentru ajutorul
aproapelui, dupa porunca iubiri lasata de Cristos. Ajutor ce trebuie
acordat aproapelui nostru, indiferent daca este ruda, prieten sau un
simplu strain care are nevoie de ajutor si mai ales de ajutorul nostru
in a regasi calea spre Dumnezeu, de care s-a departat prin pacatele si
inchistarea inimi sale. Si, daca reusim sa-l repunem pe calea cea
dreapta, bucuria noastra va fi cel putin la fel de mare ca al celor
patru insi ce l-au adus pe paralizat la Isus, si la care i-a fost
prezentat, in acel mod neobisnuit, prin tavan.
Si
noi, aproape de fiecare data cand venim la Isus, suntem neputinciosi si
de multe ori paralizati de propriile noastre pacate, incat avem si noi
nevoie de rugaciune pentru a reusi sa ,,ne luam din nou patul."
Si,
tot de fiecare data, ne simtim puternici si suntem bucurosi ca ne-a
spus si noua, asemenea paraliticului din Evanghelia de astazi: ,,fiule, iertate-ti sunt pacatele tale!"
Gestul celor patru insi este si o rugaciune prin care-i cer lui Isus vindecarea celui suferind.
Pentru ca rugaciunea sa fie primita este nevoie, in primul rand de credinta, de o credinta adevarata, asa cum au dat dovada cei patru, prin care au obtinut mantuirea paraliticului.
Sfintele
Evanghelii ne arata, nu o data, ca Isus intervine, cu puterea
vindecatoare, numai atunci cand in sufletul omului vibreaza, la cote
maxime, credinta adevarata, atat in cel care solicita ajutor pentru el
insusi, ca femeii bolnava de hemoragie de 18 ani sau cand, aceasta
interventie, se solicita pentru altcineva, cum a facut femeia cananianca
pentru fiica ei.
Dupa cum s-a intamplat si in cazul celor patru, din Evanghelia citita astazi: ,,Si cand a vazut Isus credinta lor, a spus..."
Deci, numai cand a vazut Isus credinta a intervenit cu puterea
vindecatoare a dumnezeiri sale, pentru ca mai spune Isus, cu alta
ocazie: ,,nu tot cel ce zice, Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor."
Carturari
si Farisei, prezenti la aceasta minune, stiau din Legea Veche faptul ca
o vindecare se produce numai dupa ce se curata pacatele din sufletul
celui suferind si ca vindecarea trupului poate veni numai de la cel care
poate ierta si pacatele. Ori, cine poate ierta pacatele omului ? Cu
siguranta, Dumnezu. De aceea, acestea, cand aud ca-i spune
paraliticului: ,,Fiule, iertate-ti sunt pacatele tale!",considera
ca Isus a comis o blasfemie. Dar, Isus, le arata ca el este Dumnezeu si
ca, intradevar, l-a vindecat pe cel adus cu patul, fiindca-i zice
acestuia: ,,Ia-ti patul tau si mergi la casa ta!"
Oare,
ce alta dezlegare mai linistitoare si-ar fi dorit paraliticul, decat
aceasta pe care, fiecare din cei care se duc la spovada, o aud rostita
si de reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, preotul, spunand-o dupa ce;
ti-ai istorisit pacatele, te-ai cait, ti-ai luat angajament sincer de a
nu mai pacatui, ti-ai cerut iertare si canon: ,,…Iara eu, nevrednicul preot prin puterea care mi s-a dat, te iert si te dezleg, pe tine, de toate pacatele tale..."
Daca
Isus, fiind Dumnezeu, are puterea de a vedea in sufletul omului ca
printr-o fereastra, preotului trebuie sa i le marturisesti pentru a cere
de la Dumnezeu, prin rugaciune, iertarea pacatelor tale. Dupa cum
vedem, Dumnezeu, a dat puterea de a ierta pacatele unor oameni, cuprinsi
de toate incercarile si slabiciunile omenesti, atunci cand dupa
invierea sa le-a spus apostolilor: ,,Luati Spirit Sfant, carora le veti ierta pacatele, vor fi iertate, dar si celor care le veti tine, vor fi tinute!" Io. 20; 22/23. Vedeti ce mare taina a dat Dumnezeu alesilor sai ?
Mare este lauda ta, Doamne si binecuvantata lucrarea mainilor tale.
De aceea, preotul fiind omul lui Dumnezeu (,,Hommo Dei")
fiecare trebuie sa apelam la el cu incredere si convingere ca va
mijloci si pentru noi, prin rugaciunile sale, pe langa Tatal Ceresc si
Fiul sau Isus Cristos ca sa ne ajute sa depasim ispitele si incercarile
acestei vieti. De fapt, orice lucru sau lucrare ce urmeaza sa o facem,
pentru a o duce la bun sfarsit, trebuie sa o incepem cu o spalare, o
curatire a sufletului prin sfanta Taina a spovezi, cu semnul sfantei
cruci si cu rugaciune. Si, ajungand astfel in har, sa ne pastram in har
pentru intreaga perioada cat Dumnezeu ne da timp pentru sincera cainta.
Ca apoi, sigur, sa ne ferim a mai face pacate care ne-ar determina sa
reluam intreaga lucrare de la inceput, fiindca, atunci, nu va mai fi
atat de usor ca de prima data.
A
te spovedi este o virtute, un act de smerenie in fata lui Dumnezeu, iar
virtutile, asa dupa cum cunoastem, sunt comorile pe car omul le ia cu
el in vesnicie. Cel care nu-l lasa pe om sa se smereasca in fata lui
Dumnezeu este Diavolul. El il incurajeaza sa fie mandru, sa nu se
umileasca, nici in fata lui Dumnezeu si nici in fata preotului, sa nu se
spovedeasca pentru ca, prin toate acestea diavolul isi pierde clienti
si nu ar mai putea sa se faleasca cu numarul mare al adeptilor care-l
urmeaza si il bine dispun.
Trebuie
sa stiti ca, bucuria si distractia diavolului este atunci cand il vede
pe om, aceasta sarmana creeatura ce si-a pierdut mintea, cum
pacatuieste. In timp ce ingerul tau pazitor plange si incearca sa te
scoata din bratele lui, prin mustrarea de constiinta, de multe ori chiar
in timpul comiteri pacatului, diavolul rade, danseaza si se distreaza
satisfacut ca tu te balacesti in pacate ca bivolul vara in namol. De
aceea, Biserica, va indeamna mereu si mereu, prin Sfintele Liturghii,
sfintele evanghelii si glasul reprezentantilor lui Isus pe pamant: ,,Fiule, ridica-te din mocirla pacatului, dezleaga-ti latul ce te strange si du-te la Dumnezeu, curat, prin baia sfintei Spovezi."
Oare
nu l-ai bucurat pe diavol destul ? Nu crezi ca ar fi timpul sa-l bucuri
si pe Dumnezeu ca sa auzi si tu acele sfinte cuvinte pe care Isus le-a
adresat, prin sfanta Evanghelie de astazi paraliticului: ,,fiule, iertate-ti sunt pacatele tale!" Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.