miercuri, 18 iulie 2012

Duminica a III a din postul Pastilor

,,Cuvantul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei care ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu." 1Cor. 1/18
    Sfanta cruce a devenit, prin moartea lui Isus Cristos pe ea, obiect de veneratie crestina deoarece crestinul vede in ea; Patima Domnului si sacrificiul Fiului lui Dumnezeu, pentru salvarea omeniri. Stie ca ea reprezinta; taria credintei, Biserica si mantuirea. Fiind cel mai de nadejde ajutor si sprijin al omului impotriva uneltirilor si al lucrarilor diavolesti indreptate spre el. Aceasta sfanta Cruce nu este numai semnul, dar este si locul de intalnire al omului cu Cristos, este lemnul ingropari pacatelor noastre si izvorul vieti vesnice, dupa cum spune si sfantul apostol Petru in epistola sa, cea dintai; 1P 2/24: ,,El a purtat pacatele noastre, in trupul sau, pe lemn pentru noi, murind fata de pacate, pentru ca noi sa traim spre indreptare." Crucea, aceasta unealta de tortura si sperietoare pentru poporul fenician si roman, prin Isus Cristos devine iubita, venerata, sfanta si dorita de intreaga lume crestina.
    Astazi, prin aceasta sfanta Cruce, se binecuvinteaza orice lucrare si orice actiune umana. Prin acest semn se incepe savarsirea sfintelor Taine, de catre slujitori Bisericii, reprezentanti lui Isus, pana la cea de a doua venire a sa.
    Despre acest altar, al mantuiri neamului omenesc, Tertulian (160 - 240) spune: ,,Inainte si in timpul oricaror treburi omenesti, intrand si iesind...,in toate lucrarile noastre, la fiecare pas si la fiecare fapta, noi ne insemnam cu semnul sfintei Cruci." Acest semn il insoteste pe om din tanara pruncie, fiind insemnat cu el la opt zile dupa nastere, primit in randul poporului crestin, prin sfanta Taina a Botezului, sub acest semn primeste sfanta Taina a Casatoriei si a procreeri, pentru ca, la umbra acestui sfant lemn sa-i fie pus, spre vesnica odihna, trupul ostenit de valurile vieti.
    Crucea este si simbolul exprimat de Isus pentru toate trairile si sentimentele omului, de aceea in Mt. 16/24 ne aminteste: ,,Cine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-mi urmeze Mie !" Urmarea lui Isus nu poate sa fie facuta de omul cuprins in mreaja viciilor si a pacatelor lumesti, nici plin de ura si rautati, fiind necesar ca, mai inainte de a lua aceasta hotarare ,,sa se lepede de sine," de omul care a fost, plin de pacate si rautati, prin Taina Spovezi, pentru ca astfel spalat, sa fie primit de Cristos.
    Crucea, nu numai ca reprezinta Invierea lui Isus, dar in aceeasi masura, semnifica si invierea noastra din pacat. Dupa cum, cel ce se leapada de aceasta universala marturisire de credinta (cinstirea sfintei Cruci) si nu se mai inchina la ea, se departeaza de Dumnezeu, se departeaza de Biserica. Ori, ,,In afara Bisericii - spune Ecleziastul - nu exista mantuire!"
    Prin semnul crucii, evrei au scapat din robia egipteana; cu ajutorul acestui semn, facut de Moise, au trecut prin Marea Rosie ca pe uscat, dupa cum, prin acest semn, Faraonul si armata lui s-au inecat. Datorita acestui semn s-au oprit raurile de sange a martirilor si marturisitorilor credintei in Cristos.
    Crucea, la care Isus Cristos face aluzie, chiar inainte de moartea sa, si despre care ne spune sa o luam si cu care sa-l urmam, imbraca cel putin doua forme:
         a. Cruci exterioare: supararile, necazurile, bolile, pierderile si pagubele, neplaceri familiare, jigniri din partea rudeniilor sau al prietenilor, etc.;
         b. Cruci interioare care reprezinta lupta sufletului cu patimile lui si, cu ale trupului in care locuieste.
    Lupta noastra cu aceste cruci poate sa fie mantuitoare, dar uneori si datatoare de osanda ! Interesant este faptul ca, desi ii simtim durerea, cu care ea ne apasa, tot nu incercam sa-i usuram greutatea, ramanand pe mai departe, sub greutatea ei. Refuzam sa acceptam acea prima conditie de usurare a crucii; ,,lepadarea de sine."
    Fiecare isi poarta crucea cum doreste, din aceasta cauza, de cele mai multe ori nu este usoara si uneori chiar este anevoie de purtat dar, cu toate acestea, nu fiecare om o priveste in lumina harului daruit de Isus rastignit pe ea. Nu o pune in slujba lucrari mantuiri sale, nu o mai accepta ca ajutor in apararea sa ci, mai degraba, acuzator al osandiri sale. Si aceasta pentru ca avem o inexplicabila dusmanie fata de noi insine ! Uitam sau neglijam, cu buna stiinta, realitatea umana si anume ca viata crestina incepe, intotdeauna, cu Taiana Spovezi. Se continua prin lupta cu aceste patimi (cruci interne si externe) si se incheie prin rastignirea noastra alaturi sau nu, de Cristos ! Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.