marți, 17 iulie 2012
Duminica a XIV a dupa Rusalii
Imparatul din Evanghelia de astazi este
Dumnezeu, care prin nunta pe care o face Fiului sau, unindu-l, prin
intrupare, cu firea omeneasca, invita pe toti oamenii sa imparateasca in
unire cu Cristos. Cei dintai invitati la acest ospat sunt evreii,
poporul ales. Pentru aceasta, din timp, Dumnezeu, prin proorocii si
profetii sai, i-a chemat la acest ospat, dar, nesocotind invitatia
facuta si-au vazut fiecare de treburile lor. Mai mult, chiar, pe unii
i-au gonit, pe altii i-au batut si schinjuit, iar pe altii i-au omorat.
De aceea, in locul acestora, Dumnezeu, a chemat prin misionarii sai la
ospatul mantuirii, pe celelalte neamuri. Ceea ce trebuie sa retinem din
refuzul celor chemati, ca acestea au invocat drept scuza, ocupatiile pe
care le aveau cu treburile vremelnice, ceea ce denota ca, preocuparea
excesiva pentru cumularea averilor si inrobirea sufletului lucrurilor
materiale, constituie una din piedicile care opresc sufletele sa urmeze
chemarea lui Dumnezeu. Faptul ca, cei chemati, s-au ocupat de tarina si
de negustorie nu a fost nici un rau. Raul s-a produs prin faptul ca ei
s-au alipit de aceste lucruri nepermis de mult si le-au umbrit ochii si
sufletul pana acolo incat, de dragul lor, au uitat de Biserica, au uitat
de Dumnezeu care ia chemat la el. Daca suntem sinceri cu noi insine,
vom recunoaste ca fiecare dintre noi, ne regasim intr-un fel sau altul,
intr-una dintre aceste motivatii pe care cei chemati la ospatul Domnului
le-au invocat. Pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii sunt cele
trei imbolduri nedisciplinate ale trupului cu care avem de a ne lupta
pana la ultima suflare. Nu odata ne-am lasat si noi amagiti de placerea
mancarii, ori a bauturii, ori de gesturi sau actiuni lipsite de caritate
si de milostenie, impidicand, astfel unirea noastra cu Dumnezeu si de
impartasirea din darurile iubirii sale. Parabola continua spunand ca
dupa ce sala sa umplut, regele a venit sa-si vada invitatii si acolo a
vazut un om care nu era imbracat in haina de nunta pe care dupa ce l-a
certat, l-a scos afara. Pentru a intelege parabola trebuie sa explicam
aici ce era cu haina de nunta cu care acel om trebuia sa fie imbracat.
In acele vremuri, cand cineva facea nunta sau un ospat cu mai multi
invitati, gazda, la intrarea in sala unde se tinea ospatul dadea
fiecarui invitat o haina in care sa-si petreaca. Astfel ca despre acea
haina este vorba aici. Aceasta parabola trebuie inteleasa in sensul ei
metaforic, adica, ospatul la care sunt invitati oamenii este acela de a
gusta din sfantul Sacrament, Trupul si Sangele Domnului de la sfanta
Liturghie, iar acel om nu a facut efortul de a veni, sa se
impartaseasca, pregatit. Este probabil si cazul unor dintre noi care
ne-am apropiat sau ne apropiem de sfanta Impartasanie fara a fi pocait
cu adevarat. Sigur ca, preotul, este si el om, nu are de unde sa stie
care cat este de pregatit. Dar, sa stiti, ca exista Cineva, undeva de
care nu putem fugi! Si, cred, ca ne va fi deosebit de penibil momentul
in care ne va spune si noua: ,,Prietene, cum ai intrat aici, fara a fi imbracat in haina de nunta?!"
Cand preotul, cu potirul in mana ne invita sa luam parte la jertfa lui
Isus de pe sfantul Altar nu ne spune: ,,Veniti asa cum sunteti" ci ne
spune: ,,Cu frica lui Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati."
Asadar, veniti, dar inainte de a veni sa fiti spovediti si sa fi
eliminat omul vechi din voi, dati jos masca ipocriziei de pe fata
voastra si omorati; desfranarea, necuratia, patima, lacomia, ura,
dusmania si injuraturile de pe limba voastra. Veniti imbracati in haina
de nunta a regelui Cristos, in pocainta, iertare, iubire si smerenie.
Jertfa de pe Altar este pentru toti credinciosi participanti la sfanta
Liturghie deoarece Isus s-a jertfit pentru intreg neamul omenesc si din
ea trebuie sa manance toti cei prezenti. Asa spune Cristos prin preot la
fiecare Liturghie: ,,mancati dintru acesta toti..." si ,,beti dintru acesta toti..."
pe nici unul din cei de fata nu-l lasa neinvitat pentru ca, pentru toti
si-a dat viata si toti trebuie sa manance Trupul sau si sa bea Sangele
sau pentru ca altfel nu avem viata in noi. A te impartasi inseamna a
primi si tu un acoperamant pentru goliciunea sufletului tau, a fi si tu
imbracat in haina de nunta si a avea astfel garantia ca Dumnezeu nu te
va arunca si pe tine afara, deoarece Isus, in Io. 6/56 spune: ,,Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele meu, ramane in Mine si eu in el!"
Sa stiti ca in primele veacuri, cand crestinii erau vanati ca niste
animale, prigoniti si ucisi, pentru credinta in Cristos, toti
participantii la sfanta Liturghie, se impartaseau si isi dadeau sarutul
pacii, semnul iertarii. Astazi, doar in Biserica Catolica numarul celor
care se impartasesc este mai mare si sunt singurii care-si mai dau si
dupa 2000 de ani sarutul pacii, gestul iertarii. Noi, astazi, aducem la
Biserica doar trupul si acela gol, fara nicio haina de nunta si ne
intoarcem acasa la fel de goi, fara sa fi primit in trupul nostru
merindea vesniciei. Amin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.