Duminica dupa Botezul Domnului

,,Pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia cerurilor" Mt. 4/17

    Asa dupa cum am aratat si in ziua de Boboteaza, Isus incepe predicarea vesti bune dupa primirea Botezului de la Ioan si pentru aceasta merge in hotarele lui Neftalin si Zabulon la poporul de aici ce ,,statea in intuneric" si care avea mare nevoie de lumina.

    Fericirea omului depinde de modul in care acesta stie sau doreste sa aplice in viata sa curatirea de pacate - spovada - si apoi imbunatatirea continua a stari astfel dobandite.

    Prin Botez, omul este trecut din umbra morti la viata vesnica si astfel ajunge la lumina mantuiri si haina lui Cristos, dupa cum spune si sfantul apostol Pavel in Gal. 3/21: ,,cati in Cristos v-ati botezat, in Cristos v-ati si imbracat!" Si, omul care ajunge sa imbrace aceasta haina a lui Cristos este luminat de virtuti si fapte bune: smerenie, bunatate, ajutorarea celor necajiti, rugaciune pentru tine si pentru aproapele tau si alte vesnice comori crestinesti.

    Fiecare crestin are datoria, nu numai de a pastra aceste fapte, dar si de a le spori pentru a reusi sa ,,umblam ca fii lumini" Io. 12/36, imitand in toate clipele vieti noastre viata pamanteana a lui Cristos.

    Sigur, nu odata, avem impresia ca venim la sfanta spovada nepregatiti, cam cu aceleasi pacate marturisite si data trecuta, avand sentimentul ca nu ne-am rugat si nu ne-am cait destul, ca Dumnezeu sa ne ierte pacatele si sa putem produce o schimbare a vieti noastre. Dar, faptul ca am venit la spovada, ca mi-am marturisit pacatele, ca mi-am cerut sincer iertare si canon, este primul pas.

    Al doilea pas este cel prin care suntem hotarati sa fim mai atenti cu clipele vieti noastre, cu cauzele care ne trag spre pacat si cu ispitele noastre zilnice pentru a reusi sa le putem contracara mai usor.

    Al treilea pas este cel al rugaciuni sincere, prin care cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru a reusi sa ne ferim de ispita, de pacat.

    Al patrulea pas este parerea de rau sincera si perfecta pentru ca l-am suparat pe Dumnezeu, cu voia sau fara voia noastra.

    In Biserica lui Cristos, cei care sunt autorizati sa propage Cuvantul lui Dumnezeu sunt preoti. Ei sunt martori vieti noastre care ne intampina cu cu crucea lui Cristos inca de la nastere, ne imbraca in hainele lumini lui Cristos, la Botez, ne binecuvinteaza casatoria si apoi, cand ne-am incheiat misiunea pe acest pamant si Dumnezeu ne cheama sufletul la el, ne aseaza trupul sub umbra crucii. De felul in care se achita ei de aceasta apostolica misiune si de modul in care, prin viata lor, dau exemplul sacerdotiului primit depinde mantuirea lor si a oilor date in pastorire.

    Cea mai importanta conditie in atingerea scopului misiuni lor este viata morala, exemplara, in familie si societate.

    Cea de a doua conditie a unui bun semanator al Cuvantului lui Dumnezeu este aplecarea sa spre rugaciune si meditatie.

    Iar, cea de a treia este, de departe, pregatirea prin studiu pentru cunoasterea foarte bine a Sfintei Scripturi, a sfintei Traditii si a Canoanelor Biserici.

    Cu aceasta duminica se incheie praznicul sarbatorilor pricinuite de Nasterea si Botezul Domnului. Sa luam din invataturile primte, cu ocazia acestor evenimente ale mantuiri omului, pe langa bucuriile sarbatorilor si lumina harului de a face fapte demne de mantuire. Amin.