Sfanta Evanghelie pe care am ascultat-o astazi ne prezinta vindecarea facuta de Isus femei garbove, legata in aceasta pozitie de catre Diavol timp de optsprezece ani.
Isus
o vindeca si o indreapta pe aceasta femeie la fel cum indreapta si
astazi viata stramba a multora dintre noi daca alergam la el cu
credinta.
Dintre toate fiintele acestui pamant
singur omul este facut pentru a putea privi continuu spre cer, spre
Dumnezeu, dar devine incovoiat din cauza incapatanari si pacatelor sale.
Cu cat omul il slujeste mai mult pe Dumnezeu, cu atat este mai drept!
Si invers. Cu cat se leapada mai mult de Dumnezeu devine mai deviat si
mai incovoiat asemeni acestei femei.
Isus a
venit in lume pentru a schimba firea omului si a indrepta numarul mare
de persoane incovoiate si mai ales personalitati cocosate ! A venit sa
indrepte si vietile noastre pline de pacate din cauza desei lepadari a
noastre de Isus si de biserica sa.
Cel de
al doilea mesaj pe care ni-l transmite Evanghelia de astazi este cel al
adevarului ca garbovirea noastra este atribuita Satanei si nu lui
Dumnezeu cum vor sa acrediteze uni. Si aceasta pentru ca acela care-l
cunoaste pe Dumnezeu stie ca el nu doreste garbovirea nimanui ci, din
contra, indreptarea lui.
Adesea
asociem voia lui Dumnezeu cu ceea ce este rau, cu o pierdere importanta
din viata noastra, cu o boala grava ori chiar cu moartea, spunand: ,,Aceasta a fost voia lui Dumnezeu!" chiar daca pe Isus nu
l-am vazut si nici nu am citit ca ar fi provocat vreo boala cuiva, din
contra, el a alinat si a vindecat suferintele de orice fel a celor
loviti de diferite necazuri de catre Diavol.
Ca urmare noi ar trebui sa ne schimbam modul de exprimare si
sa spunem, atunci cand cineva s-a vindecat ori s-a nascut un copil
sanatos si atat el cat si mama lui sunt sanatosi, cand dimineata privim
stralucirea soarelui, sau cand sarbatorim un eveniment din viata noastra
fie el onomastic sau religios; ,,Iata s-a facut voia Domnului!"
pentru ca aceasta este voia Domnului: fericirea nu necazul; sanatatea nu
boala; viata nu mormantul; vitalitatea nu sleirea de puteri, cu alte
cuvinte insusirile unui om liber si drept.
Dar tot Evanghelia de astazi ne arata ca: vindecarea,
usurarea si indreptarea aproapelui nu sunt pe plac omului si ca, sub
masca fatarniciei, incearca sa minimalizeze interventia divina in viata
lui si a aproapelui sau.
La fel cum au facut
si farisei, despre care se face vorbire in Evanghelie, cand au spus ca
nu este nici momentul si nici locul unei vindecari, sambata intr-o
sinagoga! Ceea ce face ca Isus sa-i mustre nu numai pe mai marele
sinagogii dar si pe toti cei prezenti a caror gandire este asemeni
acestui leader al lor. Aratand ca pentru a face un bine unui semen al
tau, aflat la necaz si suferinta, nu trebuie sa asteptam alt moment si
nici sa cautam alt loc de interventie.
Mai
marele sinagogii este plin de egoism si de pacatul mandriei si al
fatarniciei pentru ca, desi stia intreaga poveste a femei garbove, nu a
miscat nici un deget in ajutorul ei, nici in alta zi si nici in afara
sinagogii, pentru ca mandria de care era cuprins l-a facut sa creada ca
nu este de demnitatea lui sa coboare pana la nivelul acelei sarmane
femei.
Asemnea cum nici parlamentari si potentati
nostri, alesi, nu-si permit sa-si plece ochii si sa-si ascuta urechile
si in alta perioada decat in campania electorala, pentru a asculta si
usura, pe cat posibil, necazurile si durerile alegatorilor lor.
Apoi pacatul fatarniciei acestui sef al
sinagogii il face sa critice actiunea lui Isus de vindecare a femei
garbove intr-o sambata, zi de sarbatoare la evrei. Pacatul fatarniciei,
pe care uni il numesc ,,iscusinta" alti ,,mestesug" este pacatul care da
nastere si altor mari pacate. Deoarece pacatul fatarniciei are ca
,,radacina" viclesugul iar ca ,,roade" minciuna, inselaciunea,
siretenia, necinstea care vor duce la ,,coacerea" acestor roade si anume
la vatamarea aproapelui !
Acest
pacat a stins dragostea si iubirea evanghelica si a aprins neincrederea;
-
fratele nu se mai
increde in propriul lui frate; tatal nu se mai increde in propriul lui
fiu, dupa cum nici copilul in tatal care l-a nascut si la crescut;
- barbatul
isi teme femeia sau invers, femeia isi teme barbatul si nu au incredere
uni in alti.
Si atunci, cum se mai poate
infaptui, astfel, mantuirea lumi si a propriului suflet cand uni pe
alti se insala si fiecare se straduieste sa-l amageasca pe celalalt ?!
Mintea fatarnicului gandeste numai la
viclenie si inselaciune.
Iata si
Iuda Iscarioteanul se dadea prieten cu Cristos, dar gandul sau era cel
al unui hot si talhar. Al unui vanzator. Inima si sufletul lui tanjeau
dupa arginti si faptele sale ni-l arata asa cum este; tradator si
iubitor de averi materiale, de comori pamantesti.
Calea fatarniciei am spus ca este calea celui viclean, al
duplicitati de aceea trebuie sa o parasim cat mai repede cu riscul de a
ramane singuri.
Poate ca astazi sunt cu
mult mai putini cei garboviti fizic, dar, cu siguranta, sunt foarte
multi cei incovoiati de garbovirea propriului lor suflet. Garbovire
ce-l atinge pe fiecare la nivel psihic si in adancul inimi, acolo unde
este lacasul lui Dumnezeu in om.
Aplecarea spre egoism si placeri in aceasta lume, plina de egoism si
tentatii, dorinta de a poseda, indiferent de urmari, sunt lucruri ce ne
incovoaie mintea si care garbovesc, iremediabil, omenirea.
In mila sa nemasurata, Dumnezeu a trimis in lume pe Unicul
sau Fiu sa dezlege sufletele noastre si sa ne indrepte fiinta prin:
Taina Botezului, a Pocaintei, a Impartasaniei, prin sfanta Scriptura,
prin rugaciune si harul iubiri sale, revarsat peste creaturile sale.
Dezlegarea si indreptarea noastra nu se
face inafara vointei noastre ci cu directa participare a noastra,
prin: credinta, rugaciune si fapte crestinesti. De aceea, cu incredere
si fara sfiala sau rusine sa ne dezlegam ranile ce le avem, din diferite
motive, si sa-i aratam Domnului lanturile legaturi noastre pentru a
putea fi si noi dezlegati asa dupa cum a fost dezlegata si femeia
garbova din Evanghelia de astazi. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.