”Aceea care în
naştere şi-a păstrat intactă fecioria, trebuia ca şi după moarte să-şi
păstreze trupul incorupt. Aceea care a purtat în sânul ei pe Creatorul
însuşi, făcut prunc, trebuia să locuiască în lăcaşurile divine. Aceea
care, dată fiind ca mireasă chiar de Tatăl, nu putea să-şi găsească altă
locuinţă decât printre cele cereşti. Trebuia să-şi contemple propriul
Fiu în slavă la dreapta Tatălui, ea care l-a văzut pe cruce, ea care,
fiind scutită de dureri când l-a adus la lumină, a fost străpunsă de
sabia dureri când l-a văzut murind. Era drept ca mama lui Dumnezeu să
ajungă în stăpânirea care aparţine Fiului, ea care a fost onorată de
toate creaturile ca mamă şi slujitoare a lui Dumnezeu.”
Papa îl mai citează şi pe sfântul German din
Constantinopol, care scoate în evidenţă sfinţenia trupului preacuratei
cu aceste cuvinte: “Tu, după cum a fost scris, eşti toată numai
strălucire (cf. Ps 44,14); şi trupul tău feciorelnic este
total sfânt, total curat, în totalitate este templul lui Dumnezeu. Din
acest motiv nu putea să cunoască putreziciunea mormântului, dar, spre a
păstra energiile sale naturale, trebuia să se schimbe în lumină
incoruptibilă, să intre într-o existenţă nouă şi glorioasă, să se bucure
de deplina libertate şi de viaţa desăvârşită.”
Un alt scriitor din vechime afirmă: “Cristos,
Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, dătătorul vieţi şi al nemuriri, a fost
de datoria lui de a-i reda viaţa mamei. A fost de datoria lui de a o
învia din morţi şi de a o primi alături de el, traversând o cale numai
de el cunoscută.”
Destinul preacuratei Fecioare Maria nu poate fi
despartit de cel al tuturor sfintilor care au avut un rol insemnat in
istoria crestinismului. Traditia ne spune ca atat timp cat apostoli au
ramas la Ierusalim, sfanta Fecioara a stat impreuna cu ei pentru a-i
incuraja si a-i sustine in diferitele incercari la care au fost supusi.
Dupa plecarea acestora din Ierusalim, sfanta Fecioara l-a urmat pe
apostolul Ioan, caruia Isus i-a dat-o in grija, la Efes si ca, s-ar fi
reantors la Ierusalim in anul 49, la varsta de 72 de ani pentru a
revedea locurile in care Fiul sau a patimit si a fost omorat. In acelasi
an, continua sfanta Traditie, s-a produs si trecerea sa in lumea
minunata a Fiului sau, inconjurata de sfinti apostoli care au fost cei
care i-au pregatit inmormantarea si a fost asezata in mormant dupa
obieciul iudeilor. Dupa trei zile a sosit si sfantul apostol Toma, care
lipsise de la inmormantare si cere autoritatilor deshumarea ca sa poata
vedea si el, pentru ultima data, chipul Fecioarei Maria. La deschiderea
mormantului, cu toti, constata ca acesta era gol. Ingerii ridicasera,
deja, in cer trupul imaculat si preasfant al Maici lui Dumnezeu.
Preacurata Fecioara
Maria, a fost ridicata la marirea cereasca pentru ca, prin acel “da” spus lui Dumnezeu, in ea se implineste
intreaga opera a mantuiri neamului omenesc. In ea, Cuvantul cel
dumnezeesc, se face carne. Prin ea lumea capata o alta dimensiune pentru
ca Fiul lui Dumnezeu, il impaca pe om, din nou, cu Dumnezeu Tatal, de
care se despartisera unilateral.
Astazi, ea, ajunge sa se bucure in glorie, alaturi
de fiul ei de aceea este pentru crestini; speranta, curajul si bucuria
lor. Ea este un semn de speranta si de mangaiere pentru poporul lui
Dumnezeu si la ea putem merge, cu incredere deplina, sa o rugam sa
mijloceasca pentru noi la Fiul lui Dumnezeu pentru a deveni urmasi demni
de numele lui pe care-l purtam.
In conformitate cu sfintele Evanghelii si cu Faptele
Apostolilor, pe Maria o urmam de la nasterea ei in Nazaretul Iudei, la
Bethleem, pe Calvar, sub Cruce si nu putem ramane nepasatori la durerile
sale de mama cand isi vede fiul judecat, batut, schinjuit si omorat, fara a avea vreo vina.
Preacurata Fecioara este cea care ne da cel mai
elocvent exemplu de credinta. Ea este cel mai bun exemplu al comunicari
omului cu Dumnezeu, de ascultare a Cuvantului cel din vecie, de curatie
trupeasca, de bunatate. Prin inaltarea ei la cer ea a devenit regina, a
devenit mijlocitoare a noastra la Isus, de la care cere, pentru noi,
mereu si mereu clementa si ajutor divin.
Acest titlu de regina, atribuit Mariei
este expresia cea mai curata si mai delicata de iubire a noastra, a
fiilor ei, fata de sfanta Fecioara. Multi crestini o invoca pe Maria ca
protectoare, multi crestini au o devotiune speciala fata de Fecioara
Maria. Si mai multi ii ofera acea salba de rugaciuni, cunoscuta sub
numele de Rozar, ca imn de marire si lauda la adresa Fecioarei Maria,
pentru viata, si suferinta pe care a indurat-o in viata ei pamanteasca,
dar si exprimandu-si bucuria la gandul ca ea ne va ajuta sa privim fata
lui Isus si a Tatalui ceresc, sus in Imparatia cerurilor, unde am dori
sa ajungem cu toti.
Despre
prezenta Fecioarei Maria in cer, sfantul evanghelist Ioan, in capitolul
12, versetul 1, al Apocalipsei, spune: “Un semn mare s-a aratat pe
cer; o femeie imbracata in soare, cu luna sub picioare si pe cap purtand
o coroana cu douasprezece stele.”
Asadar, adevarul sarbatorit de Biserica noastra
astazi este relevat si de viziunea apostolului Ioan, in Apocalipsa, care
o descrie pe Maria inconjurata de toate semnele puterilor ceresti ale
Fiului ei si la care se roaga, neincetat, pentru noi, fii ei.
Haideti sa ne rugam
si noi Mariei cu cuvintele sfantului Alfons Maria de Liguori: “Bucura-te
regina, Maica milei, viata, mangaierea si speranta noastra, bucura-te!”
Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.