Autovindecare

,,Aceasta este ziua care a facut-o Domnul. Sa ne bucuram si sa ne veselim in `transa."

                                                                                                         Psalmul 117/24

    Thomas Carlyle, organizatorul scoli Johns Hopkins spunea studentilor sai : ,,principala problema a omului nu ar trebui sa fie ceea ce vedem ca se zareste, incetosat, in departare ci, ceea ce ne sta acum, clar, la indemana."

    Fiecare zi din viata omului ar trebui sa inceapa cu rugaciunea, lasata noua de Isus, ,,Tatal Nostru" si cu meditarea intensa asupra propozitiei: ,,Painea noastra, cea de toate zilele, da ne-o noua astazi." (Mt. 6/11) in care, Isus, ne indeamna sa cerem de la Dumnezeu painea cea de astazi, necesara zilei de azi, nu cea pe care am avut-o ieri si care, ar putea sa ni se para veche si sa ne plangem de ea. Dar, nici sa nu ne facem griji daca o sa o avem pe cea de maine ! Putem sa planificam, sa pregatim, painea cea de maine, dar nu trebuie sa ne facem griji (sa ne ingrijoram) din cauza ei.

    Exista diferenta intre grija, ingrijorare si gandire, planificare.

    Mai ales ca, tot Dumnezeu, ne intreaba de ce ne facem grija pentru ce vom manca si cu ce ne vom imbraca ? De ce nu vedem ca Tatal cel ceresc are grija de toate acestea. Ca nimic nu se intampla fara stirea Creatorului ? (Mt. 6/25)

    In viata omului, multitudinea lucrurilor, pe care le avem de  rezolvat intr-o zi ne coplesesc de aceea este necesar sa procedam precum se intampla in clepsidra cu nisip. Din imensul numar de firicele de nisip, prin orificiul care face legatura intre cele doua compartimente, trece, o data, doar un fir de nisip. Daca incerci sa fortezi orificiul prin introducerea mai multor fire de nisip deodata, clepsidra se sparge. La fel se intampla si cu mintea omeneasca. Prea multe probleme ce trebuie rezolvate intr-o unitate limitata de timp o coplesesc si in loc sa duca la rezolvarea lor, se trece la ingrijorarea ca nu se vor putea rezolva pentru ca intervine; agitatia, oboseala, lipsa de concentrare, stresul si la urma bolile. Si, astfel, vedem ca nu am reusit sa rezolvam toate problemele din ziua respectiva, dar prin ,,ingrijorarile" avute pentru ele, ne-am ,,castigat" diferite boli sufletesti si chiar trupesti.

    Stevenson spunea ca: ,,oricine isi poate purta povara, indiferent de greutatea ei, pana la lasarea intunericului."  iar religia ne asigura ca Dumnezeu nu pune pe ,,umeri" omului o greutate mai mare decat poate acesta duce, suporta. Ca atare Stevenson ne asigura ca odata cu venirea timpului relaxari - somnul, multitudinea grijilor zilnice incep sa se reduca si la trezire chiar sa dispara, religia completand cu succes aceasta constatare sau invers.

    Din nefericire, tendinta omului este sa viseze mereu la o gradina de trandafiri, vrajita, aflata undeva la orizont, despre care, in cele mai multe cazuri, stie ca nu va ajunge  sa – i miroase parfumul florilor niciodata, in loc sa se bucure de trandafiri care infloresc zilnic sub fereastra casei sale si al caror miros il desfata zilnic. De aceea modul real si eficient in care trebuie sa ne traim, sa ne desfasuram activitatea cotidiana, necesitatea bucuriei si fericiri fiecarei din cele douazeci si patru de ore, il aflam, de cele mai multe ori, mult prea tarziu, cand aproape ca nu se mai poate face nimic sau daca se poate necesita eforturi deosebit de mari in comparatie cu cele pe care le depunem printr-o ordonare si o programare riguroasa in fiecare moment al zilei a sarcinilor ce ne revin.

    Fiecare zi este o viata noua pentru omul intelept. Si omul intelept este acela care stie sa-si planifice si sa-si ordoneze toate problemele, pe care urmeaza sa le rezolve intr-o zi si care, niciodata, nu va incerca sa rezolve doua probleme dificile in acelasi timp, fiind constient ca, cel putin una, daca nu ambele, nu se va ridica la nivelul standardului cerut de el sau de alti.

    Sarcina zilei de maine, adaugata celei de ieri si purtata astazi, il face si pe cel mai puternic om sa capoteze si sa se prabuseasca.

    William Bolitho arata foarte plastic ce poate face omul inteligent, chiar si atunci cand a suferit o infrangere; ,,In viata, cel mai important lucru, nu este fructificarea castigurilor. Lucru pe care orice prost il face. Cu adevarat important este sa profiti de pe urma pierderilor ! Si, pentru asta, este nevoie de inteligenta." 

    O alta tragedie a omului, care face nenumarate victime aducand si nenorociri mai mari, uneori, decat cele provocate de epidemii si razboaie este faptul ca, asa dupa cum remarca si Schopenhauer, omul: ,,rareori se gandeste la ceea ce are, dar se gandeste mereu si cu insistenta, la ceea ce ii lipseste." Cu alte cuvinte, omul nu-si numara binecuvantarile primite de la Atotputernic, dar isi numara si cauta sa-si inmulteasca lipsurile pe care, dupa propria gandire, le are. Cred ca aceasta a avut in minte si filosoful si imparatul Marc Aureliu atunci cand a spus ca: ,,viata omului este determinata de gandurile pe care acesta le are." Si, daca aprofundam acesta observatie, vom constata singuri adevarul lor, pentru ca:

                        Daca avem ganduri frumoase si fericite, vom fi fericiti;

                        Daca avem ganduri nenorocite si sumbre, vom fi posomorati si nenorociti;

                        Daca tot timpul ne vom gandi la boala, la diferite dureri, sigur, vom ajunge sa fim bolnavi.

    Referitor la aceste reflectii putem aminti aici si ceea ce spunea filozoful francez Montaigne cu privire la gandurile pe care le are: ,,Omul nu este ranit, nu atat de ceea ce se intampla cu adevarat, cat de propria opinie asupra a ceea ce se intampla."   Si asemenea dupa cum ne spune Chloe West: ,, Uni oameni, desi trec prin mari greutati si incercari, nu isi pierd buna dispozitie; alti se plang si de cele mai neinsemnate lucruri. Cei care cauta partea buna in orice nenorocire sunt aceea care stiu sa profite de viata din plin." De aceea, mintea omeneasca este cea care reprezinta cauza a toate actiunile omului si orice efect este un fenomen mental al ei. Si in consecinta tu esti singurul care-ti poti aduce sau creea fericirea sau nefericirea, linistea sau tulburarea. Pentru ca fericirea sau nefericirea omului au, dupa parerea multor cercetatori, cauze interne si nu externe, asa dupa cum marea majoritate a oamenilor percep.

    Referitor la aceast lucru, Abraham Lincoln a spus: ,,cei mai multi oameni, sunt atat de fericiti pe cat isi propun sa fie!" Parere ce ni s-ar parea unora cel putin deplasata daca nu analizam cu obiectivitate grijile si nefericirile ce uneori ne lovesc pentru a vedea ca Lincoln avea, totusi, dreptate si ca acestea se datoreaza imaginatiei noastre si mai putin impliniri lor in realitate. Iar daca le analizam prin Legea Probabilitati, procentul realizari multor griji umane este foarte mic sau chiar se apropie de zero.

    Parintele psihologiei aplicate Wiliams Jones indeamna omul astfel: ,,Fiti gata pentru a lua lucrurile asa dupa cum sunt ele in realitate, pentru ca, acceptarea a ceea ce s-a intamplat, reprezinta primul pas pentru a invinge consecintele oricaror nenorociri viitoare." Si, pe cale de consecinta, dupa ce am acceptat tot ceea ce s-a intamplat si poate am ajuns la limita cea mai de jos a raului, revenind la realitatea zilei sau a momentului nu mai ai ce pierde si astfel de acolo, din fundul prapastiei, incepi sa urci, sa acumulezi, sa castigi ! Aceasta si pentru ca; tot ceea ce este bun in viata ti se serveste la pachet; nu stii ce contine acel pachet pana nu te uit inauntru. Cand insa desfaci pachetul iti asumi un risc; sa-ti placa sau sa nu-ti placa ceea ce gasesti inauntru ! Ca sa te poti, insa, bucura din plin de viata trebuie sa-ti asumi riscul de a fi vulnerabil.

    Dupa Epictet ,,exista o singura cale catre fericire, aceea de a inceta sa ne mai facem griji pentru lucrurile care se afla dincolo de puterea vointei noastre." Pentru ca nici un om de pe pamant nu are de unde sa cunoasca ce are sa i se intample. Ca urmare, omul, are de ales, fie sa se plece in fata inevitabilului vieti, pe care, oricum, nu-l poate controla, fie sa se impotriveasca, fara sanse, sau sa se lase sa-l copleseasca si sa-l invinga. Alegerea ii apartine.

    In toate cazurile trebuie sa acceptam faptele in cruda lor realitate ! Sa lasam toate grijile la o parte, dar in acelasi timp, sa luptam si sa facem ceva pentru aceasta pentru a nu deveni nici fatalisti. Adica, ceea ce este in puterea noastra si a principiilor normale de viata si convetuire la indemana omului, trebuie sa luptam a le pune din nou pe calea cea buna. Ceea ce a spus si Alexis Carrel prin reflectia sa: ,,Cei ce nu stiu sa lupte cu grijile, mor de tineri!"

   

                       Cateva metode de a scapa de griji

    Cei care s-au ocupat de cercetarea psihicului uman si de actiunea sentimentelor de frustrare si influentare a gandiri asupra comportamentului si sanatati umane au ajuns sa traga anumite concluzii si sa elaboreze o serie de metode prin care raul sa atace cat mai putin psihicul si in consecinta viata omului, din care am sa va supun atentiei cateva:

1.      Identificarea in timp si spatiu a problemei pe care o avem ;

2.      Stabilirea cu exactitate a cauzei sau cauzelor care au generat aceea problema;

3.      Gasirea solutiilor posibile pe care le putem (sau trebuie) sa le luam pentru a schimba consecintele acelei probleme.

    Dupa ce am aflat raspunsurile la cele trei intrebari, urmeaza metoda lui Willis H. Carrier:

1.      Analiza esecului cu sinceritate si cat mai multa detasare emotionala comparand situatia creeata cu ce altceva s-ar fi putut intampla mai grav;

2.      Acceptarea faptei. Inrameaza asa zisul tau dezastru cu aceste cuvinte: ,,Oare peste cinci ani, va mai conta asta ?!"

3.      Incercarea diminuari oricaror consecinte nefaste ce ar putea urma in viitor;

    Iar raportandu-ne la religie vom vedea asemanarea acestor doua metode cu pasi penitentului pentru o buna marturisire:

1.      Efectuarea unui examen riguros si sincer al propriei constiinte;

2.      Enumerarea si marturisirea faptei sau faptelor pe care le-ai facut;

3.      Exprimarea pareri sincere de rau pentru faptele tale si angajamentul pe care-l iei pentru viitor de a evita ceea ce a fost  rau in viata ta.

    Deoarece, asa dupa cum am vazut, prima conditie a indreptari, a vindecari este descotorosirea de temeri si de griji, lucruri si acte rele, pe care le-am facut in trecut, din diferite motive. Williams Jones constata ca: ,,Mare parte din ceea ce numim Rau poate fi adesea transformat intr-un bine istoric si inviorator printr-o simpla schimbare a atitudini noastre interioare – de la una de teama, la una de lupta…!" Ceea ce trebuie retinut este faptul ca, nu avem voie sa abandonam si ca este necesar sa luptam pentru sanatatea si fericirea noastra. Si aceasta deoarece: ,,daca cineva inainteaza increzator in directia viselor sale (de sanatate, fericire, bunastare, etc.) si se straduieste sa-si traiasca viata, la care spera, se va bucura si va ramane, chiar, surprins de succesul pe care-l va obtine. " Ne asigura un alt psiholog pe numele sau Wolden.

    In timp ce, acelasi Williams Jones ne spune ca, dupa el: ,,calea voluntar suverana catre veselie, in cazul in care v-ati pierdut buna dispozitie, este sa fiti veseli, sa va comportati si sa vorbiti ca si cum veselia ar fi deja instalata in mintea voastra."  Pentru ca in orice situatie te-ai afla, poti sa fii recunoscator pentru ceea ce ti s-a dat, in loc sa te plangi pentru ceea ce nu ai primit. Dupa cum spune si Elisabeth Eliot: ,,In viata te deprinzi, ori sa fii recunoscator pentru harul si binecuvantarea primita, ori sa te plangi mereu ca n-ai primit nimic."

    De aceea sa ascultam si sa urmam indemnul lui James Whitcomb Riley : ,,La ce bun sa ma plang si sa ma tanguiesc ? Cand la fel de bine pot sa rad si sa zambesc." Este cu mult mai usor, cu mult mai bine si cu mult mai sanatos.

    ,,Orice situatie are si parti bune si parti rele. Haideti sa ne uitam numai la partea buna a lucrurilor !" asa dupa cum a afirmat si Mahatma Gandhi.

   

                             Originea necazurilor si a grijilor

    Originea grijilor omenesti imbraca foarte multe forme si foarte diverse cauze. Ele se manifesta diferit de la individ la individ chiar daca, in principiu, cauza poate fi aceeasi.

    In cele ce urmeaza am sa incerc sa identific o minuscula parte din aceste cauze ajutat de studiul si concluziile celor care s-au preocupat nemijlocit, de psihologia umana; filozofi, scriitori, oameni de stiinta, oameni politici, etc.

    Astfel, fostul decan al Universitati Colombia din SUA, domnul Hawkes, a spus: ,,Jumatate din grijile din aceasta lume sunt cauzate de faptul ca oameni incearca sa ia decizii inainte de a avea suficiente cunostinte pe baza carora sa poata lua deciziile." De aceea nu trebuie sa te iei prea in serios deoarece nimeni altcineva nu o face.

    Bernard Shaw: ,,Secretul nefericiri sta in a avea ragazul de a te intreba daca esti sau nu fericit!"

    Uni medici si magistrati care prin activitatea lor au constatat direct cauzele si chiar consecintele necazurilor si grijilor umane spun ca si lucrurile marunte din casnicie ii aduc pe oameni in pragul nebuniei si ca provoaca jumatate din tulburarile cardiace din aceasta lume.

    Pe de alta parte, rautatea omeneasca, la fel este una din cauzele nenorocirilor si grijilor semenilor nostri deoarece, din nefericire, un numar impresionant de mare de insi ai zilelor noastre au un sentiment de salbatica satisfactie atunci cand ii pot acuza pe cei mai bine educati sau mai bine realizati decat ei.

    O alta cauza al nenorocirilor si grijilor umane poate fi tot semenul nostru cel plin de ura si dusmanie, vis a vis de aproapele sau indiferent ca are sau nu vreo relatie cu acesta. Pur si simplu judecandu-l, fara nici o baza reala, doar pentru ca este om ca si el. In acest sens trebuie sa te educi pentru a nu avea tu ultimul cuvant, ci mai degraba sa inveti sa nu fii de acord… in limitele relatiilor sociale, a politeti. Deasemenea nu trebuie sa te preocupe ce gandesc alti despre tine pentru ca, oricum, nu vei reusi sa schimbi aceasta parere.

    Grijile si nenorocirile vin, asa dupa cum am aratat mai sus si ca urmare a chemari lor insistente, intrucat sunt oameni care isi plang de mila si care vor continua sa faca asta chiar daca ii vei aseza in puf.

    Alta cauza deriv din ipohondria unor semeni de ai nostri.

    Relatiile dintre oameni, deasemenea, genereaza necazuri, griji si nenorociri deoarece uni incearca insistent sa para a fi ceea ce nu sunt, reusind sa pacaleasca, apoi constatarea fariseismului lor sa provoace socuri si rani greu vindecabile.

                            Principalele remedii

    Principalele remedii care pot face sa ne vindecam de depresii, griji si nenorociri si care ne ajuta si sa le eliminam din inima si sufletul nostru se gasesc in credinta despre care lordul Bacon spunea: ,,Putina filozofie inclina mintea omului spre ateism; dar adancirea in filozofie indreapta mintea omului catre religie." Iar marele doctor Pasteur afirma ca in conformitate cu pregatirea intelectuala la care a ajuns are credinta cat un taran breton, dar daca ar avea mai multa pregatire intelectuala, ar ajunge sa aiba credinta ca o taranca bretoana!

    Dr. Carrel ne incurajeaza spunand: ,,Rugaciunea este cea mai puternica forma de energie pe care cineva o poate genera."

 Si una din rugaciuni ar putea suna astfel:

      ,,Da-mi, Doamne, seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba.

       Curajul de a le schimba pe acelea care-mi sunt in putinta. Si intelepciunea de a le deosebi !" a lui Reinhold Niebuhr.

    Tempson sustine ocupatia ca remediu al disperari: ,,Trebuie sa ma pierd in actiune ca nu cumva sa ma afund in disperare." iar Disraeli ne atentioneaza asupra faptului ca: ,,Viata este prea scurta ca sa fie irosita pe fleacuri." Ca atare, viata este mult prea scurta pentru ca sa pierdem timpul urand pe cineva de aceea trebuie sa facem pact cu trecutul ca sa nu ne incurce prezentul !

    Ce bine ar fi daca oameni ar intelege ca nu ura, barfa, minciuna, lauda, invidia si alte asemenea fac omul fericit, ci intelegerea faptului ca: ,,A face bine altcuiva nu este o datorie. Este o bucurie pentru ca iti sporeste propria sanatate si fericire, " dupa cum a spus Zoroastru, unul din intemeietori unei mari religii. Nu compara viata ta cu a altora deoarece nu ai idee care este rolul ,,calatoriei" lor pe acest pamant.

    Benjamin Franklin, meditand asupra acestui mare adevar a subliniat: ,,Cand esti bun cu alti, esti cel mai bun cu tine!" Si, trebuie sa fim de acord cu ei pentru ca, asa dupa cum a spus Dale Carnegie in cartea sa, care a stat la baza acestor meditatii ,,Lasa grijile si incepe sa traiesti: ,,Urandu-ne dusmani le dam acestora putere asupra noastra; putere asupra somnului, poftei de mancare, presiuni inimi si a sangelui, sanatati si fericiri noastre. Ura noastra nu-i afecteaza pe ei, in nici un fel, in schimb ne transforma propriile noastre zile si nopti intr-un cosmar!"  deci, dusmania pe noi ne loveste si nu pe cei pe care am dori noi sa o faca.

    Cand Isus a spus: ,,Iubiti pe vrjmasi vostri…" si ,, Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" Mt. 22/39, nu a propovaduit doar o eticheta sanatoasa pentru societate, propovaduia de fapt, medicina secolului XX si XXI, iar prin cuvintele: ,,Iertati de saptezeci de ori cate sapte…" (Mt. 18/22). Isus ne atragea atentia asupra modului in care ne putem feri de hipertensiune arteriala, de tulburari cardiace, de ulcer stomacal, de stres si de alte boli. Ca si de preocuparea pentru imbunatatirea infatisari noastre, deoarece, oameni care urasc au chipurile ridate, inasprite de ura si desfigurate de resentimente si frustrari, incat toata chirurgia plastica din lume nu le poate imbunatati infatisarea, pe cat ar putea-o face o inima plina de iertare, tandrete si dragoste.

    Daca, totusi, nu ne putem iubi dusmani, asa dupa cum ne cere Isus, macar sa ne iubim pe noi insine.

    In timp ce Shakespeare ne avertizeaza: ,,Nu infierbanta cuptorul vrajmasilor, caci, chiar pe tine te va arde!"

    Chiar daca ne este peste putinta de a ne iubi vrajmasi, dar, de dragul propriei noastre sanatati si fericiri, haideti, macar, sa-i iertam si sa-i uitam! La fel cum se poate retine si din proverbul: ,,Este nebun cel ce nu se poate infuria, dar, cel care nu se infurie niciodata este un om intelept!"

    Rochefaucauld, insa, ne supune spre meditatie urmatoarele: ,,Parerile dusmanilor nostri, in ceea ce ne priveste, se apropie mai mult de adevar decat propria noastra parere !"si aceasta deoarece critica nedreapta este, deseori, un compliment mascat ! De ce ? Pentru ca nu odata inseamna ca ai starnit invidia si poate gelozia celui care te critica, pornind de la un alt proverb: ,, nimeni nu loveste un caine mort!" Dar uni au o placere nebuna sa loveasca in cainele viu ce-si face datoria.

    Pornind de la modul diferit de a vedea viata fiecarui individ va spun urmatorul proverb care circula deunazi. Si anume ca doi oameni priveau printre gratiile aceleasi inchisori din aceeasi celula; unul a vazut stelele stralucind pe cerul senin, in timp ce, celalalt a vazut noroiul de langa fereastra ! Nu cred ca mai este nevoie sa comentam.

    Spuneam mai sus ca sunt oameni vesnic nemultumiti si ca, din nefericire, asa raman toata viata pentru ca refuza sa vada binecuvantarile pe care le-au primit. Iata ce a spus un astfel de om cand a realizat cat de nesemnificative sunt lipsurile lui in comparatie cu ale altor semeni de ai sai: ,,Am fost trist si ingrijorat ca nu am pantofi pana am intalnit, pe strada, un om fara picioare !"

    Iar un anume Edward S. Evans din Detroit care la un moment dat ajunge, din cauza falimentului si a pierderilor materiale, atat de bolnav incat nici doctori nu i-au acordat mai mult de doua saptamani de viata. Dupa ce a depasit socul acestei zdrobitoare vesti si s-a obisnuit cu ideea, si-a scris testamentul, s-a asezat in pat si a adormit aproape instantaneu, doua ore consecutiv. Ceea ce nu se mai intamplase de o perioada lunga de timp. Apoi i-a venit pofta de mancare si a inceput sa manance. Mai apoi sa se invigoreze si chiar sa se poata ridica, fara ajutor, din pat, iar dupa completa insanatosire s-a apucat, cu mai multa ravna, de munca si a reusit sa devina un renumit om de afaceri, ce a trait peste optzeci de de ani. Acesta isi spunea tuturor propria poveste pe care o incepea cu cuvintele: ,,Nu am invatat sa traiesc cu adevarat, pana nu m-am temut, cu adevarat, ca am sa mor !"

    Iata ce adevar trist! Omul nu se teme de pericol chiar daca atatea factori, exemple ale semenilor si chiar religia, il trage mereu de maneca si-l povatuieste spre drumul cel bun pana nu incepe sa alunece spre fundul prapastiei ! Procedeaza in asa fel incat ai crede ca nu este pusa in joc propria lui viata, propria lui mantuire. Probabil din aceasta cauza si Platon atragea atentia medicilor cand a spus: ,,Cea mai mare gresala facuta de medici este ca ei incearca sa vindece trupul, fara a incerca sa vindece mintea; desi mintea si trupul sunt una si nu ar trebui tratate separat."

    Cred ca, cele cateva idei pe care le-am expus aici, ar putea sa ne ajute foarte mult pe fiecare dintre noi sa incercam, macar, sa schimbam cate ceva din modul in care ne traim viata. Sa ne analizam fiecare in parte greutatile care ne apasa sufletul. Sa vedem ce putem face pentru a usura aceasta sarcina si cat inseamna acest lucru pentru vigoarea trupului nostru. Sa incercam sa ne tratam mintea, sufletul, pentru ca: ,,Cei va ajunge omului sa castige lumea intreaga daca-si va pierde sufletul ?! (Mt. 16/26). Si aceasta deoare asa dupa cum bine afirma Victor Hugo: ,,Mormantul nu este o fundatura, ci un pasaj ! Se inchide la asfintit, dar se deschide in zori !"

    Daca ne-am aseza problemele noastre intr-o gramada cu ale altora, sigur le-am lua tot pe ale noastre inapoi.

    Stiu, deasemenea, ca este mult mai usor sa inveti zece sau chiar douazeci de oameni ce este bine, decat sa fii tu unul dintre cei care urmeaza aceasta invatatura! Eu am incercat si incepe sa mearga. Oare nu va merge, totusi, si in cazul altor persoane ? As fi bucuros sa aud de bine.