Psalmul 117/24
Thomas
Carlyle, organizatorul scoli Johns Hopkins spunea studentilor sai : ,,principala problema a omului nu ar trebui sa fie ceea ce
vedem ca se zareste, incetosat, in departare ci, ceea ce ne sta acum,
clar, la indemana."
Fiecare zi din viata omului ar
trebui sa inceapa cu rugaciunea, lasata noua de Isus, ,,Tatal Nostru" si
cu meditarea intensa asupra propozitiei: ,,Painea noastra,
cea de toate zilele, da ne-o noua astazi." (Mt. 6/11) in care, Isus,
ne indeamna sa cerem de la Dumnezeu painea cea de astazi, necesara
zilei de azi, nu cea pe care am avut-o ieri si care, ar putea sa ni se
para veche si sa ne plangem de ea. Dar, nici sa nu ne facem griji daca o
sa o avem pe cea de maine ! Putem sa planificam, sa pregatim, painea
cea de maine, dar nu trebuie sa ne facem griji (sa ne ingrijoram) din
cauza ei.
Exista diferenta intre grija, ingrijorare si
gandire, planificare.
Mai ales ca, tot Dumnezeu, ne
intreaba de ce ne facem grija pentru ce vom manca si cu ce ne vom
imbraca ? De ce nu vedem ca Tatal cel ceresc are grija de toate acestea.
Ca nimic nu se intampla fara stirea Creatorului ? (Mt. 6/25)
In
viata omului, multitudinea lucrurilor, pe care le avem de rezolvat intr-o zi ne coplesesc de aceea este necesar
sa procedam precum se intampla in clepsidra cu nisip. Din imensul numar
de firicele de nisip, prin orificiul care face legatura intre cele doua
compartimente, trece, o data, doar un fir de nisip. Daca incerci sa
fortezi orificiul prin introducerea mai multor fire de nisip deodata,
clepsidra se sparge. La fel se intampla si cu mintea omeneasca. Prea
multe probleme ce trebuie rezolvate intr-o unitate limitata de timp o
coplesesc si in loc sa duca la rezolvarea lor, se trece la ingrijorarea
ca nu se vor putea rezolva pentru ca intervine; agitatia, oboseala,
lipsa de concentrare, stresul si la urma bolile. Si, astfel, vedem ca nu
am reusit sa rezolvam toate problemele din ziua respectiva, dar prin
,,ingrijorarile" avute pentru ele, ne-am ,,castigat" diferite boli
sufletesti si chiar trupesti.
Stevenson spunea
ca: ,,oricine isi poate purta povara, indiferent de
greutatea ei, pana la lasarea intunericului." iar
religia ne asigura ca Dumnezeu nu pune pe ,,umeri" omului o greutate
mai mare decat poate acesta duce, suporta. Ca atare Stevenson ne asigura
ca odata cu venirea timpului relaxari - somnul, multitudinea grijilor
zilnice incep sa se reduca si la trezire chiar sa dispara, religia
completand cu succes aceasta constatare sau invers.
Din
nefericire, tendinta omului este sa viseze mereu la o gradina de
trandafiri, vrajita, aflata undeva la orizont, despre care, in cele mai
multe cazuri, stie ca nu va ajunge sa – i miroase
parfumul florilor niciodata, in loc sa se bucure de trandafiri care
infloresc zilnic sub fereastra casei sale si al caror miros il desfata
zilnic. De aceea modul real si eficient in care trebuie sa ne traim, sa
ne desfasuram activitatea cotidiana, necesitatea bucuriei si fericiri
fiecarei din cele douazeci si patru de ore, il aflam, de cele mai multe
ori, mult prea tarziu, cand aproape ca nu se mai poate face nimic sau
daca se poate necesita eforturi deosebit de mari in comparatie cu cele
pe care le depunem printr-o ordonare si o programare riguroasa in
fiecare moment al zilei a sarcinilor ce ne revin.
Fiecare
zi este o viata noua pentru omul intelept. Si omul intelept este acela
care stie sa-si planifice si sa-si ordoneze toate problemele, pe care
urmeaza sa le rezolve intr-o zi si care, niciodata, nu va incerca sa
rezolve doua probleme dificile in acelasi timp, fiind constient ca, cel
putin una, daca nu ambele, nu se va ridica la nivelul standardului cerut
de el sau de alti.
Sarcina zilei de maine, adaugata celei de ieri si purtata astazi, il face si pe cel mai puternic om sa capoteze si sa
se prabuseasca.
William Bolitho arata foarte plastic ce poate face
omul inteligent, chiar si atunci cand a suferit o infrangere; ,,In viata, cel mai important lucru, nu este fructificarea
castigurilor. Lucru pe care orice prost il face. Cu adevarat important
este sa profiti de pe urma pierderilor ! Si, pentru asta, este nevoie de
inteligenta."
O alta tragedie a
omului, care face nenumarate victime aducand si nenorociri mai mari,
uneori, decat cele provocate de epidemii si razboaie este faptul ca, asa
dupa cum remarca si Schopenhauer, omul: ,,rareori se
gandeste la ceea ce are, dar se gandeste mereu si cu insistenta, la ceea
ce ii lipseste." Cu alte cuvinte, omul nu-si numara binecuvantarile
primite de la Atotputernic, dar isi numara si cauta sa-si inmulteasca
lipsurile pe care, dupa propria gandire, le are. Cred ca aceasta a avut
in minte si filosoful si imparatul Marc Aureliu atunci cand a spus ca: ,,viata omului este determinata de gandurile pe care acesta le
are." Si, daca aprofundam acesta observatie, vom constata singuri
adevarul lor, pentru ca:
Daca avem
ganduri frumoase si fericite, vom fi fericiti;
Daca
avem ganduri nenorocite si sumbre, vom fi posomorati si nenorociti;
Daca tot timpul ne vom gandi
la boala, la diferite dureri, sigur, vom ajunge sa fim bolnavi.
Referitor
la aceste reflectii putem aminti aici si ceea ce spunea filozoful
francez Montaigne cu privire la gandurile pe care le are: ,,Omul
nu este ranit, nu atat de ceea ce se intampla cu adevarat, cat de
propria opinie asupra a ceea ce se intampla." Si asemenea dupa cum ne spune Chloe West: ,, Uni oameni, desi trec prin mari greutati si incercari, nu isi
pierd buna dispozitie; alti se plang si de cele mai neinsemnate lucruri.
Cei care cauta partea buna in orice nenorocire sunt aceea care stiu sa
profite de viata din plin." De aceea, mintea omeneasca este cea care
reprezinta cauza a toate actiunile omului si orice efect este un
fenomen mental al ei. Si in consecinta tu esti singurul care-ti poti
aduce sau creea fericirea sau nefericirea, linistea sau tulburarea.
Pentru ca fericirea sau nefericirea omului au, dupa parerea multor
cercetatori, cauze interne si nu externe, asa dupa cum marea majoritate a
oamenilor percep.
Referitor la aceast lucru, Abraham
Lincoln a spus: ,,cei mai multi oameni, sunt atat de
fericiti pe cat isi propun sa fie!" Parere ce ni s-ar parea unora
cel putin deplasata daca nu analizam cu obiectivitate grijile si
nefericirile ce uneori ne lovesc pentru a vedea ca Lincoln avea, totusi,
dreptate si ca acestea se datoreaza imaginatiei noastre si mai putin
impliniri lor in realitate. Iar daca le analizam prin Legea
Probabilitati, procentul realizari multor griji umane este foarte mic
sau chiar se apropie de zero.
Parintele
psihologiei aplicate Wiliams Jones indeamna omul astfel: ,,Fiti
gata pentru a lua lucrurile asa dupa cum sunt ele in realitate, pentru
ca, acceptarea a ceea ce s-a intamplat, reprezinta primul pas pentru a
invinge consecintele oricaror nenorociri viitoare." Si, pe cale de
consecinta, dupa ce am acceptat tot ceea ce s-a intamplat si poate am
ajuns la limita cea mai de jos a raului, revenind la realitatea zilei
sau a momentului nu mai ai ce pierde si astfel de acolo, din fundul
prapastiei, incepi sa urci, sa acumulezi, sa castigi ! Aceasta si pentru
ca; tot ceea ce este bun in viata ti se serveste la pachet; nu stii ce
contine acel pachet pana nu te uit inauntru. Cand insa desfaci pachetul
iti asumi un risc; sa-ti placa sau sa nu-ti placa ceea ce gasesti
inauntru ! Ca sa te poti, insa, bucura din plin de viata trebuie sa-ti
asumi riscul de a fi vulnerabil.
Dupa Epictet ,,exista o singura cale catre fericire, aceea de a inceta sa ne
mai facem griji pentru lucrurile care se afla dincolo de puterea
vointei noastre." Pentru ca nici un om de pe pamant nu are de unde
sa cunoasca ce are sa i se intample. Ca urmare, omul, are de ales, fie
sa se plece in fata inevitabilului vieti, pe care, oricum, nu-l poate
controla, fie sa se impotriveasca, fara sanse, sau sa se lase sa-l
copleseasca si sa-l invinga. Alegerea ii apartine.
In
toate cazurile trebuie sa acceptam faptele in cruda lor realitate ! Sa
lasam toate grijile la o parte, dar in acelasi timp, sa luptam si sa
facem ceva pentru aceasta pentru a nu deveni nici fatalisti. Adica, ceea
ce este in puterea noastra si a principiilor normale de viata si
convetuire la indemana omului, trebuie sa luptam a le pune din nou pe
calea cea buna. Ceea ce a spus si Alexis Carrel prin reflectia sa: ,,Cei ce nu stiu sa lupte cu grijile, mor de tineri!"
Cateva
metode de a scapa de griji
Cei care s-au ocupat de
cercetarea psihicului uman si de actiunea sentimentelor de frustrare si
influentare a gandiri asupra comportamentului si sanatati umane au
ajuns sa traga anumite concluzii si sa elaboreze o serie de metode prin
care raul sa atace cat mai putin psihicul si in consecinta viata omului,
din care am sa va supun atentiei cateva:
1. Identificarea
in timp si spatiu a problemei pe care o avem ;
2. Stabilirea cu exactitate a cauzei
sau cauzelor care au generat aceea problema;
3. Gasirea
solutiilor posibile pe care le putem (sau trebuie) sa le luam pentru a
schimba consecintele acelei probleme.
Dupa ce am aflat
raspunsurile la cele trei intrebari, urmeaza metoda lui Willis H.
Carrier:
1. Analiza esecului cu
sinceritate si cat mai multa detasare emotionala comparand situatia
creeata cu ce altceva s-ar fi putut intampla mai grav;
2. Acceptarea
faptei. Inrameaza asa zisul tau dezastru cu aceste cuvinte: ,,Oare
peste cinci ani, va mai conta asta ?!"
3. Incercarea
diminuari oricaror consecinte nefaste ce ar putea urma in viitor;
Iar
raportandu-ne la religie vom vedea asemanarea acestor doua metode cu
pasi penitentului pentru o buna marturisire:
1. Efectuarea
unui examen riguros si sincer al propriei constiinte;
2. Enumerarea si marturisirea faptei
sau faptelor pe care le-ai facut;
3. Exprimarea
pareri sincere de rau pentru faptele tale si angajamentul pe care-l iei
pentru viitor de a evita ceea ce a fost rau in
viata ta.
Deoarece, asa dupa cum am vazut, prima
conditie a indreptari, a vindecari este descotorosirea
de temeri si de griji, lucruri si acte rele, pe care le-am facut in
trecut, din diferite motive. Williams Jones constata ca: ,,Mare
parte din ceea ce numim Rau poate fi adesea transformat
intr-un bine istoric si inviorator printr-o simpla schimbare a
atitudini noastre interioare – de la una de teama, la una de lupta…!" Ceea
ce trebuie retinut este faptul ca, nu avem voie sa abandonam si ca este
necesar sa luptam pentru sanatatea si fericirea noastra. Si aceasta
deoarece: ,,daca cineva inainteaza increzator in directia
viselor sale (de sanatate, fericire, bunastare, etc.) si
se straduieste sa-si traiasca viata, la care spera, se va bucura si va
ramane, chiar, surprins de succesul pe care-l va obtine. " Ne
asigura un alt psiholog pe numele sau Wolden.
In timp ce,
acelasi Williams Jones ne spune ca, dupa el: ,,calea
voluntar suverana catre veselie, in cazul in care v-ati pierdut buna
dispozitie, este sa fiti veseli, sa va comportati si sa vorbiti ca si
cum veselia ar fi deja instalata in mintea voastra." Pentru
ca in orice situatie te-ai afla, poti sa fii recunoscator pentru ceea
ce ti s-a dat, in loc sa te plangi pentru ceea ce nu ai primit. Dupa cum
spune si Elisabeth Eliot: ,,In viata te deprinzi, ori sa
fii recunoscator pentru harul si binecuvantarea primita, ori sa te
plangi mereu ca n-ai primit nimic."
De
aceea sa ascultam si sa urmam indemnul lui James Whitcomb Riley : ,,La ce bun sa ma plang si sa ma tanguiesc ? Cand la fel de
bine pot sa rad si sa zambesc." Este cu mult mai usor, cu mult mai
bine si cu mult mai sanatos.
,,Orice
situatie are si parti bune si parti rele. Haideti sa ne uitam numai la
partea buna a lucrurilor !" asa dupa cum a afirmat si Mahatma
Gandhi.
Originea
necazurilor si a grijilor
Originea grijilor omenesti imbraca foarte
multe forme si foarte diverse cauze. Ele se manifesta diferit de la
individ la individ chiar daca, in principiu, cauza poate fi aceeasi.
In
cele ce urmeaza am sa incerc sa identific o minuscula parte din aceste
cauze ajutat de studiul si concluziile celor care s-au preocupat
nemijlocit, de psihologia umana; filozofi, scriitori, oameni de stiinta,
oameni politici, etc.
Astfel, fostul decan al Universitati
Colombia din SUA, domnul Hawkes, a spus: ,,Jumatate din
grijile din aceasta lume sunt cauzate de faptul ca oameni incearca sa ia
decizii inainte de a avea suficiente cunostinte pe baza carora sa poata
lua deciziile." De aceea nu trebuie sa te iei prea in serios
deoarece nimeni altcineva nu o face.
Bernard Shaw: ,,Secretul nefericiri sta in a avea ragazul de a te intreba
daca esti sau nu fericit!"
Uni medici si
magistrati care prin activitatea lor au constatat direct cauzele si
chiar consecintele necazurilor si grijilor umane spun ca si lucrurile
marunte din casnicie ii aduc pe oameni in pragul nebuniei si ca provoaca
jumatate din tulburarile cardiace din aceasta lume.
Pe
de alta parte, rautatea omeneasca, la fel este una din cauzele
nenorocirilor si grijilor semenilor nostri deoarece, din nefericire, un
numar impresionant de mare de insi ai zilelor noastre au un sentiment de
salbatica satisfactie atunci cand ii pot acuza pe cei mai bine educati
sau mai bine realizati decat ei.
O alta cauza al
nenorocirilor si grijilor umane poate fi tot semenul nostru cel plin de
ura si dusmanie, vis a vis de aproapele sau indiferent ca are sau nu
vreo relatie cu acesta. Pur si simplu judecandu-l, fara nici o baza
reala, doar pentru ca este om ca si el. In acest sens trebuie sa te
educi pentru a nu avea tu ultimul cuvant, ci mai degraba sa inveti sa nu
fii de acord… in limitele relatiilor sociale, a politeti. Deasemenea nu
trebuie sa te preocupe ce gandesc alti despre tine pentru ca, oricum,
nu vei reusi sa schimbi aceasta parere.
Grijile si
nenorocirile vin, asa dupa cum am aratat mai sus si ca urmare a chemari
lor insistente, intrucat sunt oameni care isi plang de mila si care vor
continua sa faca asta chiar daca ii vei aseza in puf.
Alta
cauza deriv din ipohondria unor semeni de ai nostri.
Relatiile
dintre oameni, deasemenea, genereaza necazuri, griji si nenorociri
deoarece uni incearca insistent sa para a fi ceea ce nu sunt, reusind sa
pacaleasca, apoi constatarea fariseismului lor sa provoace socuri si
rani greu vindecabile.
Principalele remedii
Principalele
remedii care pot face sa ne vindecam de depresii, griji si nenorociri
si care ne ajuta si sa le eliminam din inima si sufletul nostru se
gasesc in credinta despre care lordul Bacon spunea: ,,Putina filozofie inclina mintea omului spre ateism; dar
adancirea in filozofie indreapta mintea omului catre religie." Iar
marele doctor Pasteur afirma ca in conformitate cu pregatirea
intelectuala la care a ajuns are credinta cat un taran breton, dar daca
ar avea mai multa pregatire intelectuala, ar ajunge sa aiba credinta ca o
taranca bretoana!
Dr. Carrel ne incurajeaza spunand: ,,Rugaciunea este cea mai puternica forma de energie pe care
cineva o poate genera."
Si una din rugaciuni
ar putea suna astfel:
,,Da-mi, Doamne,
seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba.
Curajul de a le schimba pe acelea care-mi sunt in
putinta. Si intelepciunea de a le deosebi !" a lui Reinhold
Niebuhr.
Tempson sustine ocupatia ca remediu al disperari: ,,Trebuie sa ma pierd in actiune ca nu cumva sa ma afund in
disperare." iar Disraeli ne atentioneaza asupra faptului ca: ,,Viata este prea scurta ca sa fie irosita pe fleacuri." Ca
atare, viata este mult prea scurta pentru ca sa pierdem timpul urand pe
cineva de aceea trebuie sa facem pact cu trecutul ca sa nu ne incurce
prezentul !
Ce bine ar fi daca oameni ar
intelege ca nu ura, barfa, minciuna, lauda, invidia si alte asemenea fac
omul fericit, ci intelegerea faptului ca: ,,A face bine
altcuiva nu este o datorie. Este o bucurie pentru ca iti sporeste
propria sanatate si fericire, " dupa cum a spus Zoroastru, unul din
intemeietori unei mari religii. Nu compara viata ta cu a altora deoarece
nu ai idee care este rolul ,,calatoriei" lor pe acest pamant.
Benjamin
Franklin, meditand asupra acestui mare adevar a subliniat: ,,Cand
esti bun cu alti, esti cel mai bun cu tine!" Si, trebuie sa fim de
acord cu ei pentru ca, asa dupa cum a spus Dale Carnegie in cartea sa,
care a stat la baza acestor meditatii ,,Lasa grijile si incepe sa
traiesti: ,,Urandu-ne dusmani le dam acestora putere asupra
noastra; putere asupra somnului, poftei de mancare, presiuni inimi si a
sangelui, sanatati si fericiri noastre. Ura noastra nu-i afecteaza pe
ei, in nici un fel, in schimb ne transforma propriile noastre zile si
nopti intr-un cosmar!" deci, dusmania pe noi
ne loveste si nu pe cei pe care am dori noi sa o faca.
Cand
Isus a spus: ,,Iubiti pe vrjmasi vostri…" si ,, Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" Mt.
22/39, nu a propovaduit doar o eticheta sanatoasa pentru societate,
propovaduia de fapt, medicina secolului XX si XXI, iar prin cuvintele:
,,Iertati de saptezeci de ori cate sapte…" (Mt. 18/22).
Isus ne atragea atentia asupra modului in care ne putem feri de
hipertensiune arteriala, de tulburari cardiace, de ulcer stomacal, de
stres si de alte boli. Ca si de preocuparea pentru imbunatatirea
infatisari noastre, deoarece, oameni care urasc au chipurile ridate,
inasprite de ura si desfigurate de resentimente si frustrari, incat
toata chirurgia plastica din lume nu le poate imbunatati infatisarea, pe
cat ar putea-o face o inima plina de iertare, tandrete si dragoste.
Daca,
totusi, nu ne putem iubi dusmani, asa dupa cum ne cere Isus, macar sa
ne iubim pe noi insine.
In timp ce Shakespeare ne
avertizeaza: ,,Nu infierbanta cuptorul vrajmasilor, caci,
chiar pe tine te va arde!"
Chiar daca ne
este peste putinta de a ne iubi vrajmasi, dar, de dragul propriei
noastre sanatati si fericiri, haideti, macar, sa-i iertam si sa-i uitam!
La fel cum se poate retine si din proverbul: ,,Este nebun
cel ce nu se poate infuria, dar, cel care nu se infurie niciodata este
un om intelept!"
Rochefaucauld, insa, ne supune spre
meditatie urmatoarele: ,,Parerile dusmanilor nostri, in ceea
ce ne priveste, se apropie mai mult de adevar decat propria noastra
parere !"si aceasta deoarece critica nedreapta este, deseori, un
compliment mascat ! De ce ? Pentru ca nu odata inseamna ca ai starnit
invidia si poate gelozia celui care te critica, pornind de la un alt
proverb: ,, nimeni nu loveste un caine mort!" Dar uni au
o placere nebuna sa loveasca in cainele viu ce-si face datoria.
Pornind
de la modul diferit de a vedea viata fiecarui individ va spun urmatorul
proverb care circula deunazi. Si anume ca doi oameni priveau printre
gratiile aceleasi inchisori din aceeasi celula; unul a vazut stelele
stralucind pe cerul senin, in timp ce, celalalt a vazut noroiul de langa
fereastra ! Nu cred ca mai este nevoie sa comentam.
Spuneam
mai sus ca sunt oameni vesnic nemultumiti si ca, din nefericire, asa
raman toata viata pentru ca refuza sa vada binecuvantarile pe care le-au
primit. Iata ce a spus un astfel de om cand a realizat cat de
nesemnificative sunt lipsurile lui in comparatie cu ale altor semeni de
ai sai: ,,Am fost trist si ingrijorat ca nu am pantofi pana
am intalnit, pe strada, un om fara picioare !"
Iar un anume Edward S. Evans din Detroit care la
un moment dat ajunge, din cauza falimentului si a pierderilor
materiale, atat de bolnav incat nici doctori nu i-au acordat mai mult de
doua saptamani de viata. Dupa ce a depasit socul acestei zdrobitoare
vesti si s-a obisnuit cu ideea, si-a scris testamentul, s-a asezat in
pat si a adormit aproape instantaneu, doua ore consecutiv. Ceea ce nu se
mai intamplase de o perioada lunga de timp. Apoi i-a venit pofta de
mancare si a inceput sa manance. Mai apoi sa se invigoreze si chiar sa
se poata ridica, fara ajutor, din pat, iar dupa completa insanatosire
s-a apucat, cu mai multa ravna, de munca si a reusit sa devina un
renumit om de afaceri, ce a trait peste optzeci de de ani. Acesta isi
spunea tuturor propria poveste pe care o incepea cu cuvintele: ,,Nu am invatat sa traiesc cu adevarat, pana nu m-am temut, cu
adevarat, ca am sa mor !"
Iata ce adevar
trist! Omul nu se teme de pericol chiar daca atatea factori, exemple ale
semenilor si chiar religia, il trage mereu de maneca si-l povatuieste
spre drumul cel bun pana nu incepe sa alunece spre fundul prapastiei !
Procedeaza in asa fel incat ai crede ca nu este pusa in joc propria lui
viata, propria lui mantuire. Probabil din aceasta cauza si Platon
atragea atentia medicilor cand a spus: ,,Cea mai mare
gresala facuta de medici este ca ei incearca sa vindece trupul, fara a
incerca sa vindece mintea; desi mintea si trupul sunt una si nu ar
trebui tratate separat."
Cred ca, cele
cateva idei pe care le-am expus aici, ar putea sa ne ajute foarte mult
pe fiecare dintre noi sa incercam, macar, sa schimbam cate ceva din
modul in care ne traim viata. Sa ne analizam fiecare in parte greutatile
care ne apasa sufletul. Sa vedem ce putem face pentru a usura aceasta
sarcina si cat inseamna acest lucru pentru vigoarea trupului nostru. Sa
incercam sa ne tratam mintea, sufletul, pentru ca: ,,Cei va
ajunge omului sa castige lumea intreaga daca-si va pierde sufletul ?! (Mt.
16/26). Si aceasta deoare asa dupa cum bine afirma Victor Hugo: ,,Mormantul nu este o fundatura, ci un pasaj ! Se inchide la
asfintit, dar se deschide in zori !"
Daca ne-am aseza
problemele noastre intr-o gramada cu ale altora, sigur le-am lua tot pe
ale noastre inapoi.
Stiu, deasemenea, ca
este mult mai usor sa inveti zece sau chiar douazeci de oameni ce este
bine, decat sa fii tu unul dintre cei care urmeaza aceasta invatatura!
Eu am incercat si incepe sa mearga. Oare nu va merge, totusi, si in
cazul altor persoane ? As fi bucuros sa aud de bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.