Despre preotie
Ioan Maria Vilanny
Un bun păstor, un păstor după
inima lui Dumnezeu, este cea mai mare comoară pe care bunul Dumnezeu o
poate da unei parohii şi unul dintre darurile cele mai de preţ ale
milostivirii divine"[3].
"O, cât de mare este preotul!... Dacă s-ar înţelege pe sine, ar muri...
Dumnezeu i se supune: el spune două vorbe şi Domnul coboară din cer la
glasul său şi se închide într-o mică hostie..."[4].
Şi explicându-le credincioşilor săi importanţa sacramente "Dacă n-am
avea sacramentul Preoţiei, nu l-am avea pe Domnul. Cine l-a aşezat acolo
în tabernacol? Preotul. Cine a întâmpinat sufletul vostru la începutul
vieţii? Preotul. Cine îl hrăneşte pentru a-i da tărie să ducă
peregrinarea la bun sfârşit? Preotul. Cine îl va pregăti ca să apară
dinaintea lui Dumnezeu, spălând acest suflet pentru ultima oară în
sângele lui Isus Cristos? Preotul, mereu preotul. Şi dacă acest suflet
va muri [prin păcat], cine îl va readuce la viaţă, cine-i va reda
linişte şi pace? Tot preotul... După Dumnezeu, preotul este totul!...
Preotul nu se va înţelege pe sine pe deplin decât în cer"[5].
: "Dacă am înţelege bine ce este un preot pe pământ, am muri nu de
frică, ci din iubire... Fără preot, moartea şi patima Domnului Isus nu
ar servi la nimic. Preotul este cel care continuă lucrarea de
Răscumpărare pe pământ... La ce ne-ar servi o casă plină cu aur dacă nu
ar fi nimeni care să ne deschidă uşa? Preotul are cheia comorilor
cereşti: el este cel care deschide uşa; el este administratorul bunului
Dumnezeu; administratorul bunurilor sale... Lăsaţi o parohie, timp de 20
de ani, fără preot: vor ajunge să adore animalele... Preotul nu este
preot pentru sine, ci pentru voi"[6].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.