marți, 17 iulie 2012

Despre preotie

Despre preotie

Ioan Maria Vilanny
Un bun păstor, un păstor după inima lui Dumnezeu, este cea mai mare comoară pe care bunul Dumnezeu o poate da unei parohii şi unul dintre darurile cele mai de preţ ale milostivirii divine"[3]. "O, cât de mare este preotul!... Dacă s-ar înţelege pe sine, ar muri... Dumnezeu i se supune: el spune două vorbe şi Domnul coboară din cer la glasul său şi se închide într-o mică hostie..."[4]. Şi explicându-le credincioşilor săi importanţa sacramente "Dacă n-am avea sacramentul Preoţiei, nu l-am avea pe Domnul. Cine l-a aşezat acolo în tabernacol? Preotul. Cine a întâmpinat sufletul vostru la începutul vieţii? Preotul. Cine îl hrăneşte pentru a-i da tărie să ducă peregrinarea la bun sfârşit? Preotul. Cine îl va pregăti ca să apară dinaintea lui Dumnezeu, spălând acest suflet pentru ultima oară în sângele lui Isus Cristos? Preotul, mereu preotul. Şi dacă acest suflet va muri [prin păcat], cine îl va readuce la viaţă, cine-i va reda linişte şi pace? Tot preotul... După Dumnezeu, preotul este totul!... Preotul nu se va înţelege pe sine pe deplin decât în cer"[5]. : "Dacă am înţelege bine ce este un preot pe pământ, am muri nu de frică, ci din iubire... Fără preot, moartea şi patima Domnului Isus nu ar servi la nimic. Preotul este cel care continuă lucrarea de Răscumpărare pe pământ... La ce ne-ar servi o casă plină cu aur dacă nu ar fi nimeni care să ne deschidă uşa? Preotul are cheia comorilor cereşti: el este cel care deschide uşa; el este administratorul bunului Dumnezeu; administratorul bunurilor sale... Lăsaţi o parohie, timp de 20 de ani, fără preot: vor ajunge să adore animalele... Preotul nu este preot pentru sine, ci pentru voi"[6].

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.